Am I your obsession?

CAPITOLUL 18

Îl priveam cu ochii mari, speriat de gândul că iar o să ajung jucăria lui şi totul se petrecea din cauza unei casete nenorocite. Încercam să mă dau mai în spate, dar la fiecare mişcare pe care o făceam, el îşi ridica privirea ameninţătoare spre mine, îngheţându-mă. Eram vulnerabil în faţa lui, mai ales când am simţit cum îmi deschide şliţul şi realizam că nu pot să mă mişc sau să ripostez. Nu se poate să fi prins frică de el...

Îmi desfăcu cureaua şi o aruncă, apoi reveni asupra nasturilor, dezvăluind culoarea boxerilor.

— Îţi stă bine în roşu, spuse el muşcându-şi buza de nenumărate ori şi analizându-mi lenjeria.

Prinse cu degetele de linia lor, trăgându-o încet, dar sigur. M-am panicat, dând cu coatele în spate, lovind dulapul, însă tipul continua să tragă de ei până ce îmi dezveli organul. Eram disperat să scap, mă speria gândul că voi fi supus unei dureri groaznice. 

— Nu, stai... am gemut, văzând cum îşi ridică capul spre mine, încercând parcă să spună ceva, dar ezită şi reveni la organul meu, lipindu-şi buzele fierbinţi de el. Cu cât se apropia mai mult de vârf, îmi trimitea fiori prin tot corpul, rămânând uimit că reuşea să facă asta.

— Nu mă pot abţine, eşti prea dulce.

Nervii au început să-mi alerge prin vene nebunii și mi-am simţit obrajii fierbinţi din cauza tupeului cu care brunetul îmi spusese acea replică.

— O-Opreşte...urmă strigătul meu, neterminând replica, căci îmi cuprinse organul în gură, sugând şi lingând.

Se opri exact când începusem să simt fiori plăcuti, mai având puţin până la ejaculare. Se ridică asupra mea ca apoi să îmi prindă maxilarul între două degete, privindu-mă insistent în ochi. Cealată mână o simţeam încă mângâindu-mi sexul. Eram frustrat și excitarea provocată de acesta devenea dureroasă.

— Nu ştiu cum Julio s-a ataşat aşa de mult de tine şi nu te-a împărţit şi cu mine. Noi eram tipul de baieţi care împarţeau toate „păpuşile" ce veneau aici.

În timp ce vorbea mi-am ridicat genunchiul, dorind să-l lovesc între picioare, însă brunetul fu mai rapid şi-l prinse înainte să îmi aplic planul. Îmi zâmbi superior şi continuă să vorbească.

— Ușurel, roșcovanule! Acum o să-ţi spun cum stăteau treburile pe aici înainte să vii tu. Eu şi Julio eram numiţi „vampirii" pentru toate perversitățile pe care le făceam și modul cum ne jucam cu tipii slabi de înger. Numai că lui nu i se mai potriveşte rolul ăsta de când te-a întâlnit pe tine. I-ai sucit mințile și asta nu mă încântă deloc. Tu l-ai făcut slab.

Văzând că nu am nicio cale de scăpare şi că nu am cum să-i închid gura, m-am băgat în poveste. Poate așa aveam să trag de timp și cineva ar fi putut apărea să mă scape de nenorocit. 

— Serios? De ce tocmai „vampirii"? Am ales fără să vreau un ton nuanțat ironic.

Înainte de a-mi da răspunsul, rânji.

— Nou-veniţii la academie deveneau „victimele" noastre. Eram numiţi vampiri pentru că, după ce ne satisfăceam trupurile cu ei, obişnuiam să-i muşcam de gât şi să le facem semne. Aşa am obţinut reputaţia asta. Nu ştiu de ce Julio şi-a încălcat propriile reguli cu tine... Şi mai mult decât atât, nu mă lasă nici măcar pe mine să te ating.

Am pufnit într-un râs amar, cu nervii întinși la maxim. Nu îmi venea să cred că eram tratat și confundat și de el și de Julio cu o târfă. Până la urmă, amandoi voiau același lucru de la mine, numai că îl obțineau pe căi diferite. Da... Julio era diferit.