Am I your obsession?

CAPITOLUL 22

 Ziua în care rezultatele se afișau pe panoul mare din față școlii venise mai repede decât îmi puteam închipui. Nu mă încâta cu nimic să știu că toată lumea va vedea cât de incompetent am fost.

M-am ridicat din pat și mi-am luat cămașa albă împreună cu uniformă verde, fără să fac prea mult zgomot ca să nu-i trezesc pe ceilalți. Am ieșit primul pe ușă și m-am asigurat că nu mai e nimeni pe hol în fața panoului. Singurul examen care ne mai putea ajuta echipă era cel scris pentru că știam deja că la proba fizică a câștigat echipa lui Julio. Venindu-mi în gând numele său, nu-mi puteam imagina de ce îl crezuse pe mincinosul de Cipriano. Să-i ia dracu' pe toți.

Nu înțelegeam de ce mă precipit atât. N-ar fi trebui să-mi pese dacă mă credea sau nu, și totuși, o făcea mai mult decât era nevoie. Faptul că Julio își imagina că aș fi fost jucăria acelui nenorocit nu mă încânta deloc, ba chiar îmi provoca o repulsie imensă.

Prins în gânduri, nici nu mi-am dat seama cât de repede am ajuns în fața rezultatelor și mi-am căutat numele. 

 — Tennison Eric, am șoptit, atingând literele cu degetul arătător și trasând o linie până în partea dreaptă. Trei linii formau o notă și nu, nu era A, ci era un F și încă unul destul de mare care ieșea mult prea mult în evidență.

— Oh, pe naiba! am mârâit printre dinți, controlându-mi buzunarele și găsind în scurt timp un pix roșu cu care aveam de gând să fac din F un A.

Mai întâi m-am asigurat că nu vine nimeni și am modificat repede, trăgând o singură linie. M-am simțit ușor vinovat pentru tocmai ce făcusem, dar în acel moment am crezut că e mult mai bine să mint, nu doar pe mine, ci pe toți. Oricum, nota modificată de pe panou nu-mi afecta pozitiv în niciul fel rezultatul trecut deja în baza de date a școlii.

La scurt timp după aceea, locul s-a aglomerat, fiecare căutându-și nota. Am făcut doi pași în spate, răsuflând ușurat.

— Ah, ce bine că am modificat-o!

M-am trezit cu o mână pe umăr ce mă apăsă ușor. 

 — Cât ai luat? întrebă Rain, zâmbind.

Am strâmbat din buze, spunându-mi că am luat nota maximă.

— Ce notă pocită. Parcă e modificată de cineva, constată blondul, privind din nou spre panou printre capetele elevilor.

— Hai taci că am modificat-o eu, i-am șoptit la ureche, simțind cum i se înfioară încetișor pielea din acel loc, dându-i un pumn mai apoi în glumă.

Acțiunea a fost întreruptă de un cârâit enervant al boxelor agățate de pereți: "Va rugăm să vă regrupați în ordine în curtea școlii pentru a anunța echipa câștigatoare!"

Vocea am recunosct-o imediat, era a tatălui meu. În ordine am ieșit cu toții afară. În stânga eram noi și în cealaltă parte echipa adversă în uniformele lor vișinii, privind cu suspans persoana din față îmbrăcată la costum ce nu mai avea nevoie de prezentări. 

 — V-am chemat aici pentru a anunța câstigatorii din acest an. Vreau să vă felicit pe toți pentru efortul depus. Ați ajuns la așteptările mele și la nivelul pe care îl are acest liceu, dar, bineînțeles, au mai fost și excepții, spuse, maturând cu privirea peste tot. Fericiții care vor pleca în excursie sunt..., iar după o lungă pauză în care eram foarte sigur că n-o să câștigăm și priveam plictisit, tatăl meu își deschise din nou gura, anunțând: echipă condusă de Price Julio. Ați avut cele mai bune rezultate atât la proba scrisă cât și la cea fizică. Felicitări încă o dată!