Am I your obsession?

CAPITOLUL 21

 — Trezirea! o voce groasă sparse întreaga liniște, deranjându-mi somnul şi accentuând ultima silabă. Sunetul era prea puternic, atât de puternic încât simţeam cum îmi scârţâia fiecare neuron.

— Vrei să-ţi bag trompeta aia în cur? am spus pe un ton nervos, întorcându-mă pe o parte şi punându-mi perna pe faţă. Nici nu m-am opus voinței să-mi deschid vreun ochi.

— Eric, au început examenele. 

 Acel ton mă făcu să îmi duc mâinile neintenţionat spre urechi şi să le acopar. După ce am realizat ceea ce spusese, cu stupoare am tresărit brusc, deschizându-mi ochii. Am privit în jur alarmat când i-am văzut pe toţi îmbrăcaţi, cu paturile făcute şi gata de examene, ieşind pe uşă. În câteva secunde rămăsesem singur cu Rain în cameră. M-am repezit spre uşa de la baie, fără să mai observ că luasem o dată cu mine cearşaful de pe pat, împleticit după picioare.

— Eric, stai, spuse blondul și întinse mâna spre mine.

— Du-te înainte, vin şi eu acum, am spus grăbit, intrând pe uşă. M-am îmbrăcat repede în uniformă, mi-am dat cu puţină apă pe faţă, apoi am luat-o la fugă spre sala de clasă. Problema era că nici măcar nu ştiam în ce încăpere se ţin examenele, aşa că am intrat în prima care mi-a apărut în faţa ochilor. Înaintând pas cu pas, am observat că nu cunosc pe niciunul dintre colegi.

Mi-am plimbat privirea prin clasă ca să mă asigur, până ce am dat de trăsăturile bine definite ale chipului pe care nu-l puteam da uitării. Julio. Într-o manieră blândă și pătimașă se afișă pe buzele sale experimentate zâmbetul suav. Când m-am trezit din visare, am realizat că mă holbam fix la el. Mi-am mutat privirea de la șaten, dând din lac în puț când i-am întâlnit chipul mai pervers ca de obicei al lui Cipriano. Înainte să mă întorc, am observat cum ochii lui își concentrau mișcările pe mine, apoi cu un reflex rapid spre umflătura din pantalonii săi. Am realizat că locul meu nu era aici, imediat ce am auzit vocea groasă a profesorului:

— Tu ce cauți aici? făcu el în timp ce-mi analiză uniforma. Clasa ta e a doua pe stânga.

Rușinea care mă cuprinse în acel moment era îngrozitoare. Faptul că greșisem clasa, era un început bun de a-mi da examenele finale.

Am dat aprobator din cap, de parcă doream să arăt că nu fusese o greșeală neintenționată,  în timp ce am rostit un mulțumesc stins, ca apoi să-i zăresc fața lui Julio chiar înainte să părăsesc încăperea; atunci am observat și discretul "success" care se citea pe buzele sale.

Deja ajunsesem pe hol și nu-mi puteam lua gândul de la privirea lui însetată de iubire, zâmbetul său sensibil și delicat, gesturile și șoaptele ce mă făceau să plutesc ca un fulg. Nu-mi puteam lua privirea de la Julio. Era ciudat să știu că el îmi invada gândirea mai mult decât ar fi trebuit s-o facă posibilele subiecte.

Lucrurile au inceput să decurgă mai repede imediat ce am intrat în clasă, cerându-mi scuze că am întârziat - măcar astăzi să fiu mai politicos, poate îmi cresc ăștia punctajul cu o sutime - ca apoi să mă așez în spatele lui Rain.

— Credeam că nu mai ajungi, se auzi șoapta blondului în liniștea mortuală.

Imediat după asta, un profesor înmână foile de examen.

— Shht, fă liniște și dă-mi și mie să scriu acolo ceva, că oricum nu știu nimic.

— Haide Eric, nici măcar nu te-ai uitat pe subiecte. Concentrează-te! Sigur reușești să faci ceva, se auzi iarăși aceeași şoaptă. 

***