Mister de Halloween

Început

Soarele e bătrân... ne părăseşte. Nu mai este vremea lui. Sezonul estival s-a terminat brusc si el, mi-e dor să mai stau în lumina soarelui să mă bronzez,să-mi mai masez pielea cu cremă aromată, cu uşoare note de ciocolată şi portocale,să port rochiţe colorate,pantofiori. Acum,vremea e ciudată. Mă simt ca într-un film de groază. Copacii se pregătesc încă de acum să doarmă timp de 3-4 luni. Parcă se simt sfâşiaţi în timp ce vântul le smulge frunzele arămii, ducându-le departe. Cerul e gri-albăstrui, se pregăteşte să plângă. Norii cenuşii vin dintr-o parte şi din alta a soarelui, să îl "înfulece ".Oamenii de afară merg repede. Se grăbesc să ajungă în casele lor ,pentru a se adăposti de invazia picăturilor de ploaie. Eu stau liniştită în camera mea şi privesc pe geam la peisajul ciudat de afară. Mi-e dor de vară. Numele meu e Arisha, am 15 ani. Îmi place să cercetez orice înseamnă ciudaţenie. Acum, chiar dacă e prea devreme, caut informaţii despre ceea ce toţi consideră a fi amuzant...Halloween-ul!
   Din câte am auzit, această sărbătoare de Halloween e seara spiritelor, sufletele oamenilor morţi. E seara în care pot "zburda " în lumea celor vii. Încă nu sunt atât de sigură, trebuie să mă informez . Deşi, nu înţeleg de ce oamenii sărbătoresc prin costume ciudate şi colindatul din casă în casă pentru a primi bomboane. Cine are cel mai înfricoşător costum,primeşte mai multe bomboane. Tot nu înţeleg. Ei sărbătoresc că umblă spiritele printre ei sau nu ştiu ce înseamnă Halloween?  Nici eu nu ştiu, dar măcar am puţină idee despre ce e.
   -Rish, hai la masă. Lasă laptop-ul.
   Mama, cea mai grijulie. Nu îi place că toată ziua stau pe laptop şi încerc să aflu orice despre orice. Nu are ce să-mi zică dacă m-a făcut curioasă. Trag perdeaua albă, transparentă peste fereastra micuţă şi mă ridic de pe pat. Mă încalţ cu papuceii de casă cu căţeluşi roz şi mă îndrept spre uşă, dar nu înainte de a mai privi o dată posterul uriaş de pe uşa mea cu cei de la Imagine Dragons. Deci, îi ador. Melodiile lor îmi mângâie sufletul, mai ales vocea solistului, Dan Reynolds. Îl iubesc. Chiar că sunt un copil. Oare,când mă voi maturiza? Deschid uşa albă şi cobor scările către bucătărie. Mama mă aşteaptă la masă. Mi-a pregătit micul-dejun. Cereale cu lapte. Le iubesc.
   - Iar ai stat pe net?  Cei de la Google te vor da în judecată că le iei la puricat orice informaţie.
   Mama, glumeaţă ca de obicei.
   - Nu,mamă. Informaţiile  au apărut pentru a fi descoperite, mai ales de mine. Şi priveam peisajul de afară, nici nu am deschis laptop-up.
  - Ooo, de asta plouă afară.
   Îi zâmbesc dulce şi încep să servesc din ceea ce am în faţa mea. Mama citeşte ziarul în fiecare dimineaţă, dar, acum stă aruncat pe masă. E ciudat.
   - Mamă, deja ai citit ziarul?
   - Nu eşti singura care se informează de dimineaţă. Apropo, în seara de 30 octombrie, va fi un bal mascat la şcoală. Vei merge?
  - Mama, mai este o lună jumătate până atunci. Multe se vor întâmpla până atunci. Nu ştiu.
  - Da,ai dreptate. Dar,mai ieşi şi tu din casă. Toată ziua stai cu ochii numai în laptop-ul ăla.
  Nu ştiu ce să mai zic. Eu nu am prieteni, doar o colegă de clasă, Amna. Eram cele mai bune prietene, până a ajuns cea mai populară din liceu, la doar 15 ani. Eu am rămas doar ciudata clasei,tocilara. Ea a uitat că era la fel,până a căzut cu creierul în farduri şi a uitat să şi-l mai scoată. Am terminat de mâncat. Îmi spăl bolul în care am servit apoi urc în camera mea. Îmi pun căştile în urechi şi dau drumul la muzică. Melodia "Gold " e cea mai tare. Când o ascult mă simt ca într-un film cu fantome. Deci,o ador. E perfectă pentru a fi soundtrack pentru un film de genul. Recunosc,nu mi-a plăcut de prima dată,dar,refrenul e mortal.
   Eu am mai avut o soră. A murit, într-un accident de maşină. Era cu prietenii la o petrecere. Avea 17 ani,acum 7 ani. Era cea mai bună. Îmi lipseşte. Uneori simt că e lângă mine, îi simt parfumul, atingerea. Când eram mică, o strigam, dar mama şi tata au crezut că sunt nebună. De atunci nu le-am mai spus nimic şi am început să caut tot felul de informaţii despre spirite şi aşa am dat peste Halloween. Dacă e adevărat, oare o voi putea vedea din nou? După 7 ani?
  Privesc poza înrămată de pe birou. E cu sora mea, Arina, la vârsta de 13 ani. Era superbă. Mi-e atât de dor de ea. Iau poza şi o strâng la piept.
   -Rina , ce mult îmi lipseşti.
   O lacrimă s-a prelins din ochiul meu, direct pe poză, pe faţa ei. Aud ceva, parcă cineva merge prin casă. Las rama pe pat şi merg tiptil prin casă. Se aude de la uşa.
  -Arisha...
Cine m-a strigat?  S-a făcut frig în camera mea. Simt o atingere pe umăr. Mă întorc brusc, nu e nimeni. Cineva se apropie de uşă.
  - Rish, mergi cu mine la market?
  -Mamă, m-ai speriat. În cât timp vrei?
  - Cam într-o oră jumătate.
  - Bine, sigur.
  Ce ciudat. Oare mintea îmi joacă feste sau e ceva ciudat în camera mea?  Nu pot să mă calmez până nu aflu. Mă izbesc în pat, mă aşez la fereastră şi deschid laptop-ul. Intru direct pe Wikipedia: "Ce este Halloween-ul? " Mamă, câte informaţii. Nu le pot citi pe toate, doar ceea ce mă interesează. Să vedem.
  "Alt nume: All -Hallows -Even adică Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor ". Stai,sfinţi?  Parcă erau despre spirite. Mi-am făcut iluzii degeaba. Nu o voi mai revedea. Stai,mai e ceva. "E o sărbătoare celtică. Dovleacul reprezintă lanterna lui Jack. " Cine e Jack ăsta despre care tot aud? Să vedem care e faza cu colindatul?  Trebuie să aflu.  "Trick or Treat? ( Păcăleală sau dulciuri? ). Este termenul folosit ca o ameninţare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. ". Hmmm interesant. Asta merge. E amuzant.   " Halloween era numit "Samhain ",sărbătorind sfârşitul "jumătăţii luminoase " a anului şi începutul "jumătăţii întunecate ". Vechii celţi credeau că graniţa dintre lumea aceasta şi cea de dincolo se slăbeşte în ziua de Halloween, permiţând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. " Ce bine, încă mai am o speranţă să o revăd. Camera mi s-a luminat. Privesc pe fereastră. Ce ciudat e cerul. E gri întunecat şi în mijlocul lui e un cerc mare, alb. Trebuie neapărat să imortalizez momentul. Iau camera foto, o aşez la ochi si fac o poză. Privesc ecranul aparatului. Ce ciudat. În cercul alb îi văd chipul surorii mele. Nu cred. Mă şterg la ochi şi mai privesc o dată. E doar soarele. Am ştiut eu,mintea îmi joacă feste. Are dreptate mama, să mai las laptop-ul, deşi sunt curioasă. Cine a fost acest Jack?