Tata

266 22 0
                                    

Încep să tremur. Vrăjitoarea stă lipită de fereastra mea. E atât de urâtă. De unde ştie unde locuiesc? Încui imediat fereastra şi alerg spre uşă. Ridică mâna şi face o mişcare din încheietură. Încuietoarea, se deschide, fereastra la fel. Sper doar să nu audă mama.
-Arisha, hai la masă.
- Acum mamă.
Ce bine că a venit. E pentru prima dată când chiar vreau să stau cu ea. Privesc spre fereastră. Vrăjitoarea, a dispărut. Încui fereastra ,sting lumina şi cobor în bucătărie. Mama mi-a pregătit o salată şi cartofi prăjiţi. Mă aşez la masă, iau furculiţa şi o îndes într-un cartof fierbinte. Stai, ce se aude? Cineva bate în faţa uşii, ca şi cum s-ar scutura pe pantofi. Mă întreb dacă aude şi mama.
- Mamă, ai auzit?
- Da,probabil e tatăl tău.
Deci nu am fost singura care a auzit. Mă simt mai uşurată. Nu ştiu de ce,dar, am o presimţire rea. Tremur iar,inima îmi bate. Clanţa uşii, se mişcă. Uşa se deschide. E tata.
- Bună seara, fetele mele. Poftă bună, Arisha.
- Bine ai venit tată.
Mama îl priveşte suspect.
- De ce ai venit mai devreme?
- Iubito, mi-am luat un mic concediu.
Mama se ridică de la masă, pentru a-i pune şi tatălui o porţie.
- Dar,de ce ţi-ai luat concediu?
- Mă gândeam să mergem într-o mică vacanţă. Ce ziceţi?
Mama se apropie de masă şi îi aşează farfuria în faţă . Îl priveşte curioasă.
- E pentru prima dată când propui aşa ceva. Ce e cu tine?
Tata e ciudat. Mereu a fost numai pentru servici, nu era de acord cu concediile. Mă uit atentă la el. E un bărbat înalt, brunet, ochii verzi, prezentabil şi devotat. Stai,ochii lui,sunt violeţi. Stă cu faţa numai în jos. Ce e cu el? Mama şi-a terminat masa ,nu a observat nimic la el . Se îndreaptă spre baie.
- Revin,vreau să fac un duş.
- Bine, mamă.
Îl privesc insistent pe tata. Ochii aia,îmi par cunoscuţi. Telefonul vibrează. Am primit un mesaj. E de la Ray.
" Bună, Rish. Damian doarme. De ce carte ai nevoie? "
Ce bine că mi-a răspuns, deşi îl urăsc, m-a minţit .
"Bună, Ray. Am nevoie de Lovituri împotriva vrăjitoarelor ". Cât mai repede, te rog ".
Sper că a primit mesajul. Ochii tatălui meu,seamănă cu cei ai vrăjitoarei. Mă fac că nu îi văd şi mă îndrept spre camera mea. Mi-am uitat telefonul pe masă. Tata stă drept lângă masă şi mă priveşte straniu, parcă e posedat. Ochii ăia, mă înspăimântă. Îmi ţine telefonul în mână.
- Dă-mi telefonul, te rog.
- Şi dacă nu vreau? De ce ai nevoie de cartea aia? Iar ai luat-o razna?
Ştiu că nu e tata cel care vorbeşte, dar, îl văd ca şi cum ar spune el. Mă doare. Vrăjitoarea îi posedă trupul. Ia telefonul şi îl izbeşte de podea,apoi îl calcă în picioare. Cum mai dau de Ray? Mă încalţ imediat şi ies pe uşă. Alerg spre casa lui Damian, dar,cineva m-a prins de păr.
- Unde crezi că te duci,fetiţo? Unde îţi sunt prietenii?
Mă prinde de gât şi mă ridică de la pământ. Rămân fără aer, mă sufoc. Toate gândurile îmi trec prin cap.Primul lucru pe care îl fac e să încerc să îi desprind mâna de gâtul meu. Mă zbat,încerc să scap,dar în zadar. Nu mai simt pământul sub picioare. Îmi dau lacrimile. Oare,aici îmi va fi sfârşitul? Mai am multe de făcut în lumea asta. Aud o voce masculină. Murmură ceva, nu înţeleg. Tata, de fapt vrăjitoarea, îl priveşte şi urlă cu putere, în timp ce mă sugrumă.
- Nuuuu!!!

Mister de HalloweenUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum