Mister de Halloween

Musafir neaşteptat

  Sunt sătulă până peste cap de strigoiul ăsta afurisit. Ce mai vrea acum? Oricum vrea să mă ucidă încă de când l-am descoperit, dar,acum e mult mai furios. Cred că din caută că i-am ucis stăpâna, pe vrăjitoare. Îşi aşează piciorul stâng şi mâna dreaptă pe scară. Vrea să urce în camera mea. Tremur,tot somnul mi-a sărit. L-aş suna pe Ray, dar,din păcate, tata mi-a făcut telefonul bucăţi când era sub posesia blestematei de vrăjitoare. Mă învârt prin camera mea, îmi rod unghiile, mă gândesc la o soluţie, trebuie să rezolv. Fereastra se deschide încet. O rafală de vânt îmi trece prin păr. Lumina puternică, iar a apărut. E Arina, îl alungă pe strigoi. Acesta aleargă în garaj în timp ce mă priveşte cu ură. Îmi agaţ un şnur de care sunt agăţate căciulii de usturoi. Închid fereastra, aşez perdeaua şi mă aşez în pat.
   - Mulţumesc,surioară, mulţumesc că mereu îmi sari în ajutor. Te iubesc, chiar dacă e numai spiritul tău.
    Privesc la oglindă, nici un mesaj. De ce nu răspunde? Pixul de pe birou,se mişcă pe o bucată de hârtie. E ea,scrie.  Te iubesc, surioară şi mereu voi fi lângă tine. Acum,fă nani.
   - Voi încerca!
  Nu înţeleg cum pot fantomele atinge lucruri din lumea noastră. Probabil îşi canalizează toată energia ei plus cea care o preia din jur, asupra lucrurilor care urmează să fie atinse. Oricum, mi se pare genial.  Mă aşez în pat,închid ochii.  Mă răsucesc pe toate părţile, nu pot dormi. Cel puţin până nu văd ce e cu telefonul meu,chiar dacă e făcut bucăţi. Sunt curioasă ce spune tata, având în vedere că nu ştie nimic. Mă ridic din pat şi mă îndrept spre uşă. O deschid uşor şi cobor tiptil scările. Ajung la uşa bucătăriei, lumina este încă aprinsă. E ora 02:00,cine nu doarme încă?  Pândesc pe gaura cheii. Telefonul nu mai este pe jos, e pe masă. Tata îl priveşte nedumerit,nu ştie ce s-a întâmplat. Îşi pune mâinile în cap şi se uită la ceasul de la mâna stângă. Se sperie când vede cât e ceasul. Alerg repede în camera mea, fără să fac zgomot ,ştiu că dacă rămâneam să pândesc în continuare, mă prindea şi mă certa. Chiar nu am chef de scandal la ora asta. Intru în camera mea şi mă aşez în pat. Oare, băieţii ce fac? Sunt bine ? Nu ştiu ce e cu mine,mi-e dor de Damian. Privesc pe fereastră. Luna, e atât de mirifică înconjurată de stele. În sfârşit, pleoapele mi se închid. Ce cald şi bine e în pat. Mi-e dor de telefonul meu. Oare,ce explicaţie îi voi da tatălui mâine?  Măcar pot dormi mai mult, mâine e sâmbătă. Un sunet ciudat îmi alungă somnul. Ce naiba? Cineva îmi aruncă cu pietricele în geam. Pândesc uşor, chiar mi-e frică.  Ce? Ce caută el aici, mai ales la ora asta târzie?