Mister de Halloween

Musafir neașteptat

   Damian, este foarte fericit, nu îi vine să creadă că în sfârșit a scăpat de blestem, împreună cu fratele său. Se apropie de mine, mă îmbrăţişează şi mă sărută pe obraz, nu pot să cred că a făcut acest lucru. Inima îi bate tare, e și el la fel de emoţionat ca și mine.
- Arisha, nici nu ştiu cum să îţi mulţumesc, eram cât pe ce să îmi ucid fratele şi el la rândul lui era să-l ucidă pe Dean. Vrăjitoarea, ne-a jucat pe degete cum a vrut ea.
- Bine că s-a terminat cu bine. Acum vreau să mă ajutaţi să îl duc pe tata acasă, în linişte.
- Sigur!!
    Ray îl ridică în braţe pe tata, dar nu îl poate duce singur așa că Dean îl ajută, ţinându-l de picioare. Coborâm uşor scările şi îl aşezăm în maşină. Mă aşez în faţă lângă Ray, în timp ce Dean şi Damian îl ţin pe tata în spate. Am ajuns și uşor uşor îl aşează pe iarba verde arămie din faţa casei mele.
- Mulţumesc băieţi, pentru tot! Acum, începeţi o viaţă nouă, mergeți acasă și odihniţi-vă, de aici mă descurc.
   Îi îmbrăţișez şi pleacă împreună. Trebuie să fac ceva, pentru a nu-şi dea seama mama că am dispărut. Intru în casă şi o caut.
- Mamă, mamă, unde eşti?
   Nu aud nimic, sper că nu s-a întâmplat nimic rău. Intru speriată în baie și mama stă întinsă în cada cu apă rece. Pun mâna pe ea şi o zgudui puternic.
- Mamă, trezeşte -te! Mă auzi?
    Mama tresare şi mă împroaşcă cu apă, sunt udă din cap până în picioare.
- Scuze, Rish, am adormit.
Iau un halat mare şi o ajut să iasă din cadă.
- Hai, repede, pe pat, ești obosită, trebuie să te odihneşti!
   În timp ce o conduc pe mama în camera ei, se aude uşa de la intrare.
- Fetelor?
- Da, tată! Ce ai păţit şi tu?
- M-am trezit afară, pe iarbă. Ultima dată eram în faţa uşii, dar era ziuă.
   Cât de ciudată poate fi toată situația! O aşez pe mama pe pat şi alerg spre tata.
- Eşti bine?
- Da, dar nu înţeleg, ce căutam afară?
- Poate ai leşinat!
- E imposibil. Tu, de ce nu dormi la ora aceasta, domnişoară?
- Am ajutat-o pe mama, a adormit în cada cu apă.
- Poftim? Numai fapte ciudate, nu înţeleg. Hai, fugi la somn, e destul de târziu.
- Bine, noapte bună!
   Urc scările, dar mă dor picioarele îngrozitor. Deschid uşa camerei şi aprind lumina.
   Privesc pe fereastră și se pare că deja încep pregătirile pentru Halloween. Dovleceii sculptaţi din fier sunt aşezaţi la fiecare colţ de stradă, copacii sunt împodobiţi cu pânză falsă de păianjen, casele au instalaţii cu fantome şi dovlecei...e chiar frumos, în ciuda faptului că Halloween-ul e ceva ciudat.  Îmi aşez lumânările parfumate la fereastră şi pe micul meu birou. Nu le aprind încă, mi-e frică să nu ardă ceva prin casă. Mă schimb de hainele de zi şi mă aşez în pat, după ce sting lumina.
-  Arina, îţi mulţumesc pentru tot!
   Închid ochii şi mă învelesc dar Arina e lângă mine, o simt. E neliniştită, îmi transmite din starea ei fantomatică. Îmi mişcă perdeaua așa că privesc pe fereastră...e strigoiul. Încă priveşte spre camera mea, trebuie neapărat ucis înainte de Halloween. Se apropie de scara care duce spre camera mea, oare ce vrea să facă?
  Sunt sătulă până peste cap de strigoiul ăsta afurisit. Ce mai vrea acum? Oricum vrea să mă ucidă încă de când l-am descoperit, dar acum e mult mai furios și tind să cred că din cauză că i-am ucis stăpâna, pe vrăjitoare. Îşi aşează piciorul stâng şi mâna dreaptă pe scară. Vrea să urce în camera mea...tremur și tot somnul mi-a sărit. L-aş suna pe Ray, dar din păcate, tata mi-a făcut telefonul bucăţi când era sub posesia blestematei de vrăjitoare. Mă învârt prin camera mea, îmi rod unghiile, mă gândesc la o soluţie, trebuie să rezolv. Fereastra se deschide încet, o rafală de vânt îmi trece prin păr. Lumina puternică, iar a apărut. E Arina, îl alungă pe strigoi, acesta aleargă în garaj în timp ce mă priveşte cu ură. Îmi agaţ un şnur de care sunt agăţate căciulii de usturoi. Închid fereastra, aşez perdeaua şi mă aşez în pat.
   - Mulţumesc, surioară, mulţumesc că mereu îmi sari în ajutor. Te iubesc, chiar dacă e numai spiritul tău.
    Privesc la oglindă, nici un mesaj. De ce nu răspunde? Pixul de pe birou, se mişcă pe o bucată de hârtie. E ea, are puterea de a scrie.  Te iubesc, surioară şi mereu voi fi lângă tine. Acum, fă nani.
   - Voi încerca!
  Nu înţeleg cum pot fantomele atinge lucruri din lumea noastră. Probabil îşi canalizează toată energia ei plus cea pe care o preia din jur și o folosesc asupra lucrurilor care urmează să fie atinse. Oricum, mi se pare genial.  Mă aşez pe pat, închid ochii, mă răsucesc pe toate părţile dar nu pot dormi. Cel puţin până nu văd ce e cu telefonul meu, chiar dacă e făcut bucăţi. Sunt curioasă ce spune tata, având în vedere că nu ştie nimic. Mă ridic de pe pat şi mă îndrept spre uşă. O deschid uşor şi cobor tiptil scările. Ajung la uşa bucătăriei, lumina este încă aprinsă. E ora 02:00, cine nu doarme încă?    Pândesc pe gaura cheii și se pare că telefonul nu mai este pe jos, e pe masă. Tata îl priveşte nedumerit, nu ştie ce s-a întâmplat. Îşi pune mâinile pe cap şi se uită la ceasul de la mâna stângă. Se sperie când vede cât e ceasul. Alerg repede în camera mea, fără să fac zgomot, ştiu că dacă rămâneam să pândesc în continuare, mă prindea şi mă certa. Chiar nu am chef de scandal la ora aceasta. Intru în camera mea şi mă aşez din nou pe pat. Oare, băieţii ce fac? Sunt bine ? Nu ştiu ce e cu mine, îmi este dor de Damian. Privesc pe fereastră. Luna, e atât de mirifică înconjurată de stele. În sfârşit, simt cum pleoapele mi se închid. Ce cald şi bine e în pat...
    Oare, ce explicaţie îi voi da tatălui mâine?  Măcar pot dormi mai mult, mâine e duminică, dar un sunet ciudat îmi alungă somnul. Ce naiba? Cineva îmi aruncă cu pietricele în geam. Pândesc uşor, chiar mi-e frică. Ce caută el aici, mai ales la ora aceasta târzie?