𝘃𝗶𝗲ț𝗶 𝗽𝗮𝗿𝗮𝗹𝗲𝗹𝗲||𝗰𝗶𝗽𝗶 𝗿𝗮𝘄

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟮

"Perspective Eliza"
Sunt cu o seară înainte de plecarea mea la București,sinceră să fiu e primul meu drum lung cu mașina,bine am permis din clasa a 12-a din semestrul al doilea,însă nu am plecat singură la drum lung atunci,adică da am plecat la București când Nane a avut o operație la cap,că avea o tumoare și am vrut să merg cu el în țara în care s-a operat.
Acum îmi verific bagajul cu bunica care are lacrimi în ochii mi se rupe sufletul să o văd așa însă o să aibă grijă de ea mama lui Nane:
E:off buni,nu mai plânge!spun și o i-au în brațe.
B:să ai grijă mamaie cum mergi,cum să nu plâng floricica mea,îmi ești cea mai dragă nepoată!spune și mă strânge în brațe.
După ce a plecat "buni" l-am sunat pe "Nane" să îmi dea adresa câteva luni urma să stau la el până apartamentul meu o să fie renovat și mobilată,apartamentul ăla era toată munca mea și banii mei economisiți,mama și tata au dat banii să îl renoveze și mi-au mai dat și mie jumătate din sumă când l-am cumpărat. Sinceră să fiu un apartament în București e destul de scump,nu am vrut să îl las pe "Nane" să mă ajute pentru că nu îmi place să fiu datoare sau să rămân datoare:
"Convorbire face time"
N:vezi că ți-am trimis adresa. Spune el cu gura plină și eu încep să râd.
E:am văzut,am băgat-o pe google maps,arată că de aici până la București fac patru ore și cincizeci de minute. Spun și mă încrunt pentru că mi-au venit din nou gânduri despre drumul de mâine.
N:hai,măi că te descurci adică nu e așa greu!îmi zice el și începe să strângă masa și să mai așeze lucrurile prin cameră.
E:ai musafiri?spun curioasă.
N:da,vin niște băieți la mine să lucrăm la o piesă!îmi zice și îmi arată masa pe care văd laptopul cu un beat fără versuri.
E:te sun mâine să te anunț când plec!îi zic și nu mai stau pe gânduri,închid.
Merg să îmi fac un duș și după îmi pregătesc hainele pentru mâine,îi dau pastilele lui buni și merg să mă bag la somn pentru că mâine mă așteaptă o zi lungă și destul de solicitantă.🤧