𝘃𝗶𝗲ț𝗶 𝗽𝗮𝗿𝗮𝗹𝗲𝗹𝗲||𝗰𝗶𝗽𝗶 𝗿𝗮𝘄

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟮

    "Perspective Eliza"

Nașterea copilului meu mi-a lăsat traume, când l-am văzut ce mic e inima mi s-a strâns însă nu aveam să îl aud cum plânge sau zice primele cuvinte pentru că e mort. Azi sunt lângă mormântul lui și mă gândesc câte haine i-aș fii cumpărat.
- Eliza! Aud vocea lui Cipi.
- Nu vreau să fii aici. Îi spun eu cu o voce rece.
- Te rog. Spune el încercând să mă îmbrățișeze însă eu mă feresc.
- Nu ai dreptul să fii aici. Spun nervoasă și plec spre parcare unde mă aștepta Denisa.
- Ăla nu e Cipi? Întreabă ea după ce intru în mașină.
- Ba da. Răspund eu sec.
- De ce nu vorbești cu el? Întreabă ea confuză.
- Nu merită, dacă era mai atent cu mine azi copilul era sănătos. Spun eu nervoasă.
- Hai să schimbăm subiectul. Spun eu după un moment de tăcere.
- Cum îți merge cu Petre? Întreb eu curioasă.
- Chiar foarte bine, Iulia mă adoră. Zice Denisa cu o voce de copil.
- Mă bucur tare mult pentru voi. Spun eu cu ochii pe geam.
- Sincer, mă bucur și eu că nu mai stai cu Cipi. Zice ea destul de agitată.
- Nu ți-a plăcut prezența lui, nu? Întreb eu cu un nod în gât.
- El zicea de Sebi că el cel mai rău și uite cum se poartă el, nu merită de fapt nu te merită. Zice ea și își aprinde o țigară.
- Am ținut la el așa mult. Spun eu după ce gândesc situația. Denisa doar se uită la mine și dă din cap.🐣