𝘃𝗶𝗲ț𝗶 𝗽𝗮𝗿𝗮𝗹𝗲𝗹𝗲||𝗰𝗶𝗽𝗶 𝗿𝗮𝘄

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟴

         "Perspective Cipi"

M-am gândit că merită să îmi mai încerc norocul cu Eliza. I-am cumpărat Elizie flori și pentru că treaba trebuie să fie treabă i-am cumpăr și inel. Cum a zis și Sebi "Bagăți mințile în cap", după ce am fost gata am plecat la Eliza aveam câteva emoții și nu știam ce reacție o să aibă. Am bătut la ușă și mi-a deschis ușa era într-o pijama pufoasă.
- Bună! Spun eu emoționat și intru.
- Bună! Da, da intră. Zice ea sarcastică.
- Eliza, îmi pare rău. Spun eu și îi întind florile. Ea se uită la mine cu o privire sfidătoare și până la urmă acceptă buchetul.
- Mulțumesc! Zice ea cu o voce stinsă.
- Și ca să fie treaba, treabă. Spun eu și scot inelul mă pun în genunchi și o văd pe Eliza cum se emoționează.
- Vrei să fii soția mea? Întreb eu destul de emoționat.
- Ce să răspund, hmm, oare ce să răspund? Întreabă Eliza și își dă ochii peste cap.
- Ce faci dragă? Întreb și eu rânjind.
- Da, da vreau să fiu soția ta. Răspunde ea într-un final. Mă ridic și îi pun inelul pe deget, mă uit în ochii ei și o sărut.
- Mi-a fost dor de tine! Spun eu după ce rupem sărutul.
- Și mie mi-a fost dor de tine. Zice ea și își afundă capul în scobitura gâtului meu.
- Îmi pare rău, îmi pare rău pentru că voiam să fiu un laș și să te las. Spun eu și încerc să îmi revin din starea asta proastă.
- Îmi pare rău pentru că nu ți-am dat o șansă când ai venit atunci. Spune Eliza și mă strânge în brațe.🗝