𝘃𝗶𝗲ț𝗶 𝗽𝗮𝗿𝗮𝗹𝗲𝗹𝗲||𝗰𝗶𝗽𝗶 𝗿𝗮𝘄

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟭 𝗩𝗼𝗹𝘂𝗺𝘂𝗹 𝟴

     "Perspective Cipi"

După ce a plecat doctorul am ieșit afară să îmi fac ordine prin gânduri și când mă gândesc că eu i-am provocat destul de mult stres Elizei mă simt ca un monstru. Cum îi voi da vestea ei, cum le voi da vestea celorlalți care își vor da seama că stresul și suferința Elizei au fost provocate de mine. După ce mi-am adunat tot curajul rămas am urcat spre salonul Elizie, bat la ușă.
- Intră! Se aude vocea firavă a Elizei.
- Bună iubire! Zice ea destul de fericită.
- Bună scumpo! Răspund eu posomorât.
- Ce s-a întâmplat? Întreabă ea agitată. Mă așez pe pat lângă ea și o i-au de mâna.
- Ce o să îți zic acum  nu o să pice prea bine, așa că după ce îți voi spune voi pleca. Spun eu cu o voce stinsă.
- Ascult. Zice ea curioasă.
- Doctorul a venit și mi-a spus dacă ceva ți-a afectat sarcina în primele luni și în primele luni ai suferit după mine dacă ne amintim bine. Iar asta a afectat evoluția copilului. Spun eu cu o voce rece.
- Continuă. Spune ea și mai curioasă.
- Iubire, copilul este decernat la tine în pântec. Spun eu printre suspine. Eliza se albește la față și o văd cum începe să respire sacadat se ține cu mâna de burtă și începe să pipăi burtica pe toate părțile.
- Copilul meu, copilașul meu. Spune ea printre suspine.
- Îmi pare rău. Spun și o i-au în brațe.
- Nu Cipi, nu vreau să vorbim acum părerile de rău nu au rost acum. Zice ea cu o voce rece.🥶