𝘃𝗶𝗲ț𝗶 𝗽𝗮𝗿𝗮𝗹𝗲𝗹𝗲||𝗰𝗶𝗽𝗶 𝗿𝗮𝘄

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟰

      "Perspective Eliza"

Au trecut două săptămâni de când micuțul sau micuța mea nu mai este printre noi și Cipi nu mai are nici-o treabă cu toată treaba asta mă ignoră. Am început să merg din nou la facultate și să recuperez ceea, ce am pierdut. Denisa este destul de fericită alături de Petre și mă bucur tare mult. Acum m-am gândit să merg din nou la cimitir și să las florii la micuțul sau micuța mea.
- Bună scumpa mea sau scumpul meu, îmi e dor de tine chiat că te-am ținut în brațe fără ca tu să fii cu ochii deschiși. Tatăl tău nu a fost mereu încântat de tine și la început m-a afectat.
  Să fiu aici la cimitir și să îmi dau seama că am pierdut tot ce aveam. Simțeam că cineva mă urmărește și am întors capul dau de ochii lui Cipi.
- Ți-am zis să nu mai vii aici. Spun eu nervoasă.
- Am venit să îmi văd băiețelul. Zice el trist.
- Era fetiță. Spun eu arogantă.
- Eu zic că era băiat. Răspunde Cipi încrezător.
- Până la urmă de ce mă tot urmărești? Întreb confuză.
- Îmi e dor de tine! Zice el și încearcă să mă îmbrățișeze.
- Dacă îți era dor de mine aveai grijă de mine. Răspund eu arogantă.
- Îmi pare rău, sincer îmi pare rău. Zice el cu o voce rugătoare.
- Nu mai are rost Ciprian. Spun eu arogantă și plec. Am plecat pe jos acasă nu era așa frig Cipi a rămas cu privirea fixată pe mine până am ieșit din cimitir.🌪