𝘃𝗶𝗲ț𝗶 𝗽𝗮𝗿𝗮𝗹𝗲𝗹𝗲||𝗰𝗶𝗽𝗶 𝗿𝗮𝘄

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟯

    "Perspective Eliza"
Alarma suna și mă anunță că e ora șase,m-am ridicat din pat pe la șase jumătate,mi-am făcut un duș și o mică rutină de skin care. Am mâncat un bol de cereale,ca pe vremea când eram la liceu și a apărut și buni pe la șapte să vadă dacă totul e pus la punct:
B:eu o să plec la Doamna Mihaela,nu pot să stau să te văd cu pleci!îmi zice plângând.
E:bunii o să îmi fie dor de tine să le zici celor din "Familia Avram" că îi salut și o să îmi fie dor de ei!îi zic lui buni în timp ce ea ieșea pe ușă să plece.
   Mi-a făcut cu mâna și a plecat spre apartamentul "Familiei Avram",după ce am strâns masa,m-am încălțat rapid și mi-am dus bagajele la mașină,sinceră să fiu nici acum nu cred,că mi-am luat destule haine. Am plecat spre o nouă viață,un nou oraș și mai multe opțiuni,am emoții și sper să nu dezamăgesc pe nimeni apropiat.
     Am mers două ore și ceva și până la urmă am oprit la o benzinărie,aveam nevoie de o cafea și de ceva de mâncare că,cerealele alea mi-au ținut de foamne până acum. După ce am alimentat mașina și mi-am mâncat sandwich-ul liniștită am pornit din nou la drum,drumul a fost drept autostrada mi-a dat frâu liber să fac ce vreau era cam gol azi pentru că e "Sâmbătă" și nu prea circulă lumea.
    La ora douăsprezece am intrat în București să vezi joacă acum,era așa aglomerat aici încât până la apartamentul lui "Nane" am stat în coloană și bară la bară,deja îmi place maxim aici mai ales stilul de șofat al Bucureștenilor.
    După ce am parcat în fața blocului lui "Nane" am urcat la el și am bătut la ușă cu emoții mari,nu l-am mai văzut pe "Nane" de mult timp pentru că nici el nu a mai venit pe la Orșova,ușa se deschide:
N:ELIZA,ÎN SFÂRȘIT!!spune și mă i-a în brațe.
E:mi-a fost tare dor de tine. Îi spun și îl strâng cât de tare pot în brațe.
   Mi-a făcut semn să intru și direct cum am intrat m-a lovit un miros de "Vape":
E:te-ai lăsat de fumat,în sfârșit!spun și îi fac cu ochiul. Nane îmi urmează gestul și eu intru în sufragerie și mă așez pe canapea,observ și pisica lui drăguță fără blană,sinceră să fiu mereu uit rasa ei,dar știu că mereu mi-o arăta pe face time:
  N:cred,că ești obosită ai, bagajele în mașină,mă duc eu să ți le aduc! Îmi zice el entuziasmat și eu îi arunc cheile.
    M-am așezat mai comod pe canapea și cred,că oboseala drumului și-a spus cuvântul pentru că am adormit🤕