Prigoniții

Lucruri ce ne scapă

Vladimir pov

Am vorbit cu managera noastră iar ea a fost de acord cu schimbul nostru de ture. Cand m-am trezit in dimineața următoare eram la fel de iritat ca și cu o seară in urmă. Îmi trec mana prin păr și apoi imi ating bărbia rasă cu o zi in urmă. Nu a inceput părul să crească incă. In final imi arunc privirea spre calendar. Trei august. Miercuri. 

Nu am idee de ce tot am obsesia aceasta să verific ziua in care mă aflu. Cumva simt că dacă nu o fac o să mă pierd. Și rup de realitatea din jur.

Cobor din pat și după un duș scurt, m-am spălat in grabă și pe dinți. Ca in final să mă intorc in camera mea să mă schimb. Arunc o privire spre Felix și oftez prelung.

Se pare că nu prea am de ales.

-Felix. murmur scurt, dar nu primesc vreun răspuns. Imi pieptăn părul in grabă și după ce arăt prezentabil mă postez in dreptul patului si il ating ușor pe braț. Ca in final să il hațan mai pornit. In final se trezi si gemu prelung.

-Ce este?

-Vino cu mine. Nu te las singur in casă. Cu ei. mă aud cum spun. Iar atunci el deschise ochii brusc. Nu inainte de a clipi des de parcă m-ar fi văzut abia acum pentru prima dată.

-Poftim? 

-M-ai auzit. Imbracă-te. Nu scapi de mine toată ziua. Iti dau cardul meu. Azi pană ce ies de la muncă stai pe-afară.

-Și la iarnă ce voi face?

-O să te chem acolo in librărie.

-Te-ai gandit la toate, este? pare atins Felix și il văd cum isi trece mana prin părul brunet acum imprăștiat in toate direcțiile. Il ciufulesc la randul meu incă o dată și imi dă atunci peste mană. Vrei să imi fac aici cuib de păsări? Incetează, o să arăt oribil!

-Asta se intamplă cand nu te ingrijești așa bine.

-M-am spălat. 

-Nu te-ai pieptănat in cap insă.

-Oh, lasă-mă să trăiesc. 

-Incerc, să știi. ii răspund scurt și privesc iar ceasul. Haide, imbracă-te mai repede, că altfel intarziem.

-Ai mancat ceva? mă intreabă in timp ce coboară din pat și iși vară trupul intr-o pereche de jeansi confortabili si un tricou nespălat de vreo două zile. Care incep să miroasă.

-Nu mai am timp. La pauză. ii răspund. Ai rămas și fără deodorant?

-Nu miroase așa tare. ingana el mirat. Și il văd cum se miroase. Incep să rad prelung.

-Pentru mine e deja moartea simțurilor.

-Tu nu te pui. ranjește el in direcția mea. Dar cum ia deodorantul de pe noptieră.

-Nu te speli mai...incep dar el deja il folosește.

-Ai zis ceva? parcă mă provoacă să il contrazic și oftez scurt.

Uneori uit cat de complicat este Felix. Și cat de mult urăște să se poarte ca orice alt normal și matur de pe planetă. 

-Lenea asta o să te omoare intr-o zi. ii mai zic și ieșim atunci impreună din camera mea. O inchid și il trag atunci de braț cat mai aproape de mine.

-Cred că exagerezi deja. Pericolul a trecut. Ar fi nebuni să incerce să imi facă ceva.

-Nu te pot omori, Felix. Totuși te pot tortura. Eu nu simt cand tu suferi. Ti-am mai zis asta. Și la ce sadici pot fi ambii mei frati consider deja subiectul incheiat.