Prigoniții

Lavinia pov

 5 septembrie 2025

-Deci ai fost impreună cu altul fiind pusă de fratele tău? Și ai petrecut doi ani aproape cu acel tip pe care l-am văzut in treacăt la aeroport. il aud pe Hao cum spune o săptămană mai tarziu cand am vorbit. Nici nu am apucat să deschid gura ca să imi cer scuze că el a și vorbit. Acestea au fos primele lui cuvinte. Probabil Vlad ori Matei ii explicase intreaga situație. Ori cum stătuseră pentru o perioadă lungă de timp lucrurile.

-Știu că nu am vreo scuză, dar a fost dorința lui.

-Și nu a ta? Chiar vrei să cred asta? 

-Nu am vrut niciodată să plec. Ori să renunț la tine. Poate am crezut o scurtă perioadă de timp că aș putea să te uit. Dar nu s-a intamplat. Am greșit. Inteleg dacă nu vrei să mai ai de-a face cu mine, dar atunci nu ar mai trebui să te afli aici. Fiindcă nu am de gand să mă explic mai mult de-atat. Nu iti imagina că zilele mele din acești trei ani lungi care au trecut le-am petrecut in pat cu fratele Anei. 

-O să plecați iar in acel oraș unde v-ați mutat? mă intreabă Hao depășit. Știam că ne aflam doar in trecere prin Brașov, acum. Nu sunt sigură că Eusebiu va dori să ne reintoarcem aici.

Nu cand sunt parte din altă haită acum.

-Ei au venit și vor pleca. Dar eu voi rămane cu tine, dacă mă vei alege. O să mă despart de familia mea. Și nu ii voi mai pune pe ei ca in trecut mai presus de relația noastră. Dacă imi vei mai da o șansă, Hao.

Văd cum ochii lui intunecați se fac brusc mari din cauza șocului. Nu s-a schimbat mai deloc. Același păr brunet, aceiași ochi negri, seducători. Același zambet al său enigmatic.

-In plus, eu am fost cea care m-am despărțit de el. Nu mi-a spus nimic Eusebiu. Am m,ers impotriva dorinței sale. Ceea ce ar fi trebuit să fac de la bun inceput. Te rog să mă ierti că am pus familia...simt cum lacrimile imi inteapă ochii. Au fost grei anii ăștia. Am devenit varcolac și eu. A fost greu. Și acum mai am unele momente de scăpare. Controlul meu nu e adesea unul așa reușit.

Mă uit spre mainile mele, apoi spre casa unde obișnuiam noi să locuim.Ne aflăm acum in grădina familiei Golescu. 

-In plus, eu nu voi fi singura dintre vereși care va alege un alt drum.

-Te referi la Matei, nu? 

-Da, Codruța va avea un copil cu el. Nu mai era oricum parte din haită. Și probabil incă se crede ca fiind parte din haita cea din Rouen, deși ne e frate.

-Eusebiu mi se pare egoist. Să vă ceară asta. Să vă impună cum să vă trăiti vietile. Doar fiindcă el și-a ruinat-o singur pe a lui. E un ticălos.

-Nu e așa, Hao! 

-Nu ii mai lua apărarea. Știi că am dreptate. ingana Hao incapatanat.

Și atunci tac. Mă uit spre mainile mele și imi prind atunci chipul intre ele.

-Lavinia...

-Spune-mi atunci doar că s-a terminat. Nu mă mai face să aștept. Doare scurtează această suferință.

Ii simt mana cum o atinge pe a mea. Și cum mi-o indepărtează de la chip. Inainte să știu ce se intamplă mă trase in bratele sale.

-Și eu am fost cu altele. il aud cum recunoaște cu voce joasă. Deci cred că suntem chit. Dacă și tu mă mai vrei, putem să continuăm de unde am rămas?

-Deci nu am fost singura care a incercat să uite.

-Trei ani de zile este o perioadă lungă de timp. In plus, dacă nu era răpit Felix am mai fi ajuns acum aici, in acest punct?