Capitolul 29

193 9 7
                                    

Am început sa trag hainele ei , indesandu-le intr-o valiza , Albert mă trăgea de mâini sa încetez , sa mă opresc , imi tipa în urechi însă eu parcă nu auzeam nimic .
Am strâns în cele din urma hainele ei , le-am coborât jos pe terasă,  am aruncat și alte obiecte care îi aparțineau și le-am dat foc .
Albert privea toată acțiunea mea speriat și puțin neîndemânatic , era supărat ca nu știa ce se întâmplă. 
          - Alessia , ce faci ? Tipa mama.
         - Dacă o singura data curva aia are tupeu numai sa îmi calce gazonul , îi dau foc ! Tipam și plangeam în același timp .
         - Cum ? prinde Albert de mâini . De ce ?
         - Ești un prost , te-a dus de nas , ma trag din mâinile lui , sa dispară din viața ta !

Am intrat înapoi în sufragerie , incercand sa îmi calmez gândurile negre , nu mai suport am nimic , nici un cuvânt , vorba , persoana , nimic ! Voiam liniște .
Ușa de la intrare a casei se izbește și Lissa intra plângând , trântindu-se în genunchi în fata lui Albert .
          - Ieși ! M-am ridicat imediat de pe canapea și am ripostat . Acum ! Am început sa o ridic de jos și sa o împing spre ușa .
        - Vreau sa vorbesc cu Albert , se zbătea în brațele mele , lasa-ma , lasa-ma !
        - Nu ai ce sa explici , pleacă ! Am scos-o afară și am plesnit-o! 
        - Asculta-ma!  Aproape implora. 
        - Taci ! Am inchis-o în mașină și am urcat la volan și am mers la capătul orașului .
        - Te omor nenorocita naibii . Tipam la ea nervoasă .

Telefonul meu suna incontinuu în buzunarul blugilor , eram speriată .
În cele din urma am răspuns și o voce calma mi-a pătruns prin difuzor .
      " Alessia , unde ești ? " vorbea calm Justin
      " O omor ! O sa vezi ! " Tipam la el. 
      " Unde ești ! Spune ! " începea sa enervez și el .
      " O duc la capătul lumii ".

Justin Bieber

Când am auzit cuvintele alea , ma gândeam doar unde o poate duce , capătul lumii !
Ce o sa ii facă ?
Cum sa o omoare ?
Așa de tare suferă ?
Am pornit spre toate colturile orașului , căutând .
Am mers într-un final , la capătul orașului , era o veche fabrica , câteva dărâmături și tot felul de construcții dărâmate .
Era ultimul loc unde o puteam găsi !

Cum îmi imaginam , mașină era parcata in fata acelei uzini,  am coborât imediat și am urcat pana la ultimul etaj . Erau acolo , Alessia tipa la Lissa sa sară .
        - Alessia stai ! Am țipat eu din capătul celălalt al acoperișului .
       - Ce vrei ? Se intoarce deodată .
        - Vrei sa termini cu ea ? Am încercat sa fiu de partea ei .
       - Da , sa nu aud niciodată numele ei , sa moara așa cum a murit și sufletul meu când am vazut-o la tine . Scrasnea din dinți când spunea asta. 
      - Pot sa vin mai aproape ? Întreb eu .
      - Nu , stai acolo . Se apropie ea . Arunca arma in fata mea .

Vântul îi bătea în par , iar ochii ei se oglindeau perfect în lumina lunii . Era atât de frumoasă , chiar și când e nervoasă , avea ochii aia roșii de psihopata însă tot era sexy .
         - Il iau eu . S-a aplecat și a luat arma. 
        - Ce faci ? Am încercat sa vin spre ea , însă a îndreptat pistolul încărcat spre mine .
        - Dacă mai faci un pas , trag !
Mi-a fixat pistolul în fata și era pregătită .
        - Ok , am ridicat mainile și m-am dat înapoi , doar stai calma. 

Succes A .Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum