Succes A .

Capitolul 40

Justin

Seara trecu pe nesimțite , totul era perfect , chiar mă simțeam bine .
Pe la 2 și ceva am hotărât sa plecam , eram foarte obosit și destul de amețit de la șampanie.
Am urcat în masina si am pornit motorul , destul de repede pentru ca îmi doream sa ajung acasă sa pot dormi în liniște .
- De ce ești supărat? Întreabă în șoaptă .
- Supărat ? Spun eu zambind.
- Știi ca așa pari ? Spune ea privindu-ma în ochi.
- Nu sunt , spun uitandu-ma în oglinda retrovizoare, dar sunt nervos.
- Ce ? Spune ea și scânceste când viteza masinii creste .

Am privit în spatele meu și am văzut câteva mașini negre , care bineînțeles ca ne urmăreau . Eram totuși uimit ca abia acum si-au dat seama ca atunci can am salvat-o pe Sasha am luat și medalionul , care defapt nu e medalion ci conține niște coduri pentru un program pe care îl finanța arabul .
Al dracu !
Am băgat talpa în pedala de accelerație și mașina zbura pe asfalt .
- Oprește , oprește , mi-e frica ! Tipa Alessia .
- Stai liniștită , nu te mai agita . Am spus .

Am intrat pe străduțe strâmte în speranța că vor abandona misiunea , dar nu era așa , s-au despărțit și cred urmau sa ne prindă la mijloc .
Am mers spre podul ce despărțea cele doua părți ale orașului , și sa speram ca nu e ridicat căci altfel vom zbura și nu cred ca mașinile zboară.
- Justin , podul ! Mă atenționează .
- Taci ! Ii spun și accelerez.
- Mașinile nu zboară Juss ! Nu zboară ! A țipat Alessia .

Am zburat efectiv de pe o parte pe alta a podului care se pare ca se ridica pentru trecerea unui feribot .
Eram în aer , și îmi puteam simți inima care se zbătea sa mă tina în viață , iar țipetele Alessiei nu mă ajutau deloc .
Bineînțeles ca am aterizat pe partea cealaltă și am putut simti izbutura foarte adâncă , iar deodată motorul mașinii s-a oprit .
- Ești nebun ? Tipa Alessia .
- Ieși din mașină . Hai ! Am spus desfacand centurile .
- Cum ? În mai puțin de 30 de minute iți faci praf o mașină de 1 milion de dolari , apoi mă faci sa ies din mașină , ce idiot crezi ca mai sare peste pod . Un noroc am avut , sa știi . Nu mai multe . Tipa și iese din mașină alergând după mine.
- 2,5 milioane . Dar nu contează . Hai odată . O prind de mana și alerg .

Nu știam dacă aia mai vin după noi , dar nu mai conta în momentul ăla , chiar voiam sa am cipul doar pentru mine pentru ca aveam nevoie sa mă răzbun .
Am alergat vreo 20 de minute și apoi am văzut ca nu ne mai urmarea nimeni .
- Răspunde , ce dracu se întâmplă? Tipa ea gesticulând.
- Nu știu. Spun aprinzând o tigara .
- Ai făcut praf mașina, rochia mea , costumul tău ! Ce ai în cap ?
- Taci puțin . Imi trec mana prin par . Hai sa luam un taxi și vorbim.
- Nu . Se trage din mana mea. Îmi explici acum ? Nu pot continua așa !
- Ce nu poți continua ?
- Relația noastră . Spune ea stins .
- Ce ? Îmi trag aer în piept . Țin la tine enorm , și îmi doresc sa fii mereu lângă mine , tocmai de asta vreau sa mă asculți când îți spun că nu e treaba ta .