Capitolul 14

254 12 0
                                    

Mă plimb prin tot mall-ul , plictisita de fetele mohorâte a fiecărei persoane pe care o văd , plictisita de magazinele arhi pline de porcării, plictisita de exuberanta din jurul meu , prosteasca de altfel .
O duc pe Jazzy la locul de joaca , iar eu mă proptesc la o cafenea în apropiere .
As vrea sa pot sa am încredere în mine și îmi îndeplinesc toate visele , sa fiu o femeie independenta și mandra de ce sunt . Dar nu e așa , sunt slaba , fragila , firava și neîndemânatica.
Sa fiu puternica din toate punctele de vedere .
Întotdeauna am fost de părere că o femeie puternică iese în evidență în orice circumstanță. Că forța interioară este aidoma unui „ stigmat " pe care îl vei purta mereu în lume. Că toate calitățile pe care sufletul tău le poartă „ strigă " a optimism, speranță și încredere. Că toate aceste emoții frumoase ascunse în sufletul tău ies la iveală în momentul potrivit și se arată ochilor potriviți.
Întotdeauna am fost de părere că o femeie încercată de viață are această putere fenomenală de a „patina" printre greutăți și probleme. Că experiența și maturitatea cu care vede anumite lucruri o face să înțeleagă și să conștientizeze ce anume este important și ce nu. Că lecțiile învățate în timp îi oferă darul de a cântări oamenii, de a-i diferenția și de a-i elimina pe cei nepotriviți.
Întotdeauna am admirat o femeie puternică, care știe ce vrea și încotro merge. O femeie care înainte de toate știe care sunt riscurile la care se poate supune, sacrificiile pe care trebuie să le facă ca să ajungă în punctul dorit.
Întotdeauna am fost cucerită de femeile puternice. De inteligența lor ascuțită. De tactul și priceperea lor. De pasiunea și determinarea care stau la baza succesului lor. De mărinimia și cutezanța lor.
Întotdeauna am visat să fiu o femeie puternică. Să încerc înainte să spun „ nu știu". Să văd înainte să spun „ nu pot". Să-mi urmez visele înainte să spun „ ce-ar fi fost dacă" ...dar acum ?
E târziu ?
Îmi trec toți anii mei din copilărie prin fața ochilor , maturizarea mea prematura și mama ... săraca mama .
Imi iau telefonul și o apelez .
* Alessia? * Răspunde imediat la apel .
* Ce faci mama ? *
* Ce faci tu ? Am auzit ca nu mai stai cu Albert , nu mai vrei ? *
* Păi , cred ca au nevoie de spațiu , construiesc o familie și eu sunt gardul dintre ei .*
* Nu cred asta. E vorba de altcineva ? *
Urăsc când are dreptate și mă cunoaște așa bine .
* Nu , e vorba de mine . Vreau sa nu depind de nimeni . Am strâns câțiva bănuți din meditații la vioara și cam atât .. studii în rest . Dar tu ? *
* Păi , mai nimic , la lucru , acasă , și tot așa . Știi cum e ! *
* Bine mama , eu am putina treaba , mi-e tare dor de tine . As veni dar e foarte departe , te iubesc mami! *
Ii inchid înainte sa ii aud textele siropoase și crizele ei de plâns , sau orice alt cuvintel care ma face și pe mine sa plâng.
Termin cafeaua și cutreier prin mall , în căutarea unor haine noi , eram plictisita și obosita , eram nervoasă și încă o data starea aia de amețeală și greata mă pătrunde .
Ma liniștesc usor si imi aleg câteva tricouri și jeansi negri , niște conversi și Vans, iau toate pungile și alerg pana la locul de joaca sa o iau pe Jazz .
- Ai întârziat Alessia ! cearta prințesa .
- Vai scuze , hai sa mergem .
O iau de mana și mergem spre mașină , ea cântând melodiile care se aud în mall , și țopăind ca o maimutica.
Imi caut în geanta telefonul pentru ca suna de zor , și într-un final am răspuns .
* Da Juss ! *
* Ce dracu răspunzi așa greu ? *
* Păi , o țin de mana pe Jazz , am și câteva pungi și în geanta mea a trecut un taifun . Ok ? *
Începe sa rada , și nu se oprește .
* Scuze iubito , dar ești tare amuzanta , ce faceți ? *
* Ne ducem spre casa , vrei sa cumpărăm ceva ? *
* Nu , o sa trec sa cumpăr eu mai tarziu . Ne vedem acasă . Va pup . *
* Și noi . *
Ajungem la mașină , o urc pe Jazzy , urc și eu , pornind spre casa . Era o liniște groaznica , groaznica , urăsc când se întâmplă asta .
Parchez mașina în garaj , iau bagajele , încui mașină și mergem spre bucătărie . Punem totul la locul lor , așezăm prin sufragerie și Jazz propune sa mai exersam la vioara . Sunt de acord și urcam în camera de "joaca " a lui J . Instrumente muzicale , microfoane , partituri și multe altele . .
Începem sa cântăm usor la vioara , eu acompaniind-o mai încet .

Succes A .Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum