Descoperind-o pe Sage

Capitolul 3

𝓢𝓪𝓰𝓮

Mă întorc spre el și încerc să-mi țin respirația, în timp ce îl privesc așteptând să aud ce are de spus acum că m-a recunoscut în cele din urmă.

— M-a deranjat de ce nu am putut să-mi dau seama de unde te cunosc, Thomas chicotește, cu mâinile pe șolduri, în timp ce se uita la mine.

Ce ar trebui să fac acum?

— Aceasta este o oportunitate bună de angajare și nu am putut să o las să treacă din cauza a ceva din trecut, răspund sincer, deși povestea este mai mult.

Nu trebuie să știe totul.

— Vom continua această conversaţie mai târziu. Chiar acum, trebuie să plecăm, mormăie Thomas, privind la ceasul de la încheietura mâinii, înainte de a-și lăsa mânecile să se rostogolească din nou peste el.

Dau din cap și îmi apuc poșeta, urmărindu-l afară.

♡

În mașină, îmi scos carnețelul îmi notez întrebările de care am nevoie să le pun familia lui pentru această cină.

— Când vrei să iei această cină, domnule ? întreb, tot notând orice întrebare pe care am avut împreună cu câteva idei pe care le aveam .

Desigur, dacă acestea ar fi fost împotriva papilelor gustative ale familiei sale sau a alergiilor, ar trebui să le elimin.

— Hm, probabil sâmbăta asta. Nu e prea devreme, nu ? întreabă el, pornind motorul și lăsând mai întâi mașina să se încălzească înainte de a ieși cu viteză pe stradă.

— Nu, bineînţeles că nu. Va trebui doar să verific cu oamenii tăi şi să văd ce le place, spun și ridic din umeri.

Îmi dădeam seama că a așteptat cu adevărat până mai târziu să aibă conversația, ceea ce mă îngrijorează. Ce ar putea să întrebe? Dacă ar întreba despre Alyssa?

— Din câte știu eu, una dintre surorile mele este vegană, deși își schimbă foarte mult dieta. În urmă cu trei luni, era pescatariană, spune Thomas, râzând de poveste.

— Înţeleg. Oricum, se va face. Nu voi avea probleme să fac mai multe feluri de mâncare, îl asigur şi ascund caietul.

— Cel mai probabil Theresa va fi cu noi, dar nu are alergii și iubește aproape orice are fel de mâncare bine preparat, ridică din umeri din nou, punctând ultimele cuvinte pe care le-am spus.

Am ajuns la ceea ce am presupus că este casa copilăriei lui. Locul este imens, cu porți mari negre, care au desene florale pe barele de fier. Este o potecă lungă de piatră cu o fântână în mijloc. A parcat mașina alături de toți ceilalți care arătau cât de bogați erau acești oameni, de parcă conacul nu ar fi făcut-o deja. Când cobor din mașină, observ toate florile care au crescut aici și mi-am dat seama că sunt îngrijite cu grijă. Thomas mă conduce înăuntru, mâna lui plutind peste spatele meu în timp ce intram împreună. În momentul în care am pășit, am simțit ochii tuturor asupra mea.

— Sage, bună! Theressa se apropie de mine și m-a strâns într-o îmbrățișare de parcă ne-am fi cunoscut de ani de zile.

Apreciez totuși chipul prietenos și familiar.

— Mă bucur să te văd, zâmbesc și am lăsat-o.