Descoperind-o pe Sage

Capitolul 40

Sage

Această zi este într-adevăr minunată până acum. Fiecare masă servită a fost făcută de mine. Mia și Tessa m-au surprins cu prăjituri, cupcakes, fursecuri și chiar gogoși. Cu siguranță, masa arăta extrem bine. Cât despre Thomas, am tot primit aceste semnale mixte. El m-a dezamăgit inițial, dar cu toate aceste întâlniri false, sunt în continuare discreta și aștept cu nerăbdare să fie reală. L-aș confrunta, poate, dar nu chiar acum. L-am privit cum a intrat cu trei cadouri împachetate în hârtie irizată cu panglici mov. Acum, nu am vrut să le deschid, pentru că arătau atât de frumos decorate.

— La multi ani, iubita, a spus el pe un ton glumeț, oferindu-mi unul dintre cadouri.

— Mulţumesc, iubitule, i-am sărutat obrazul când am luat primul cadou. 

Am deschis primul cadou pentru a vedea o casetă roșie cu „Cross” scris cu litere cursive. Am deschis cutia și am văzut o pereche de tocuri înalte cui. Sunt genul care se strângeau.

— Le ador! Detin o pereche asemanatoare, dar pe negru, am spus uimita in timp ce le admiram. 

Nu sunt sigura când voi găsi ocazia perfectă să le port, dar m-aș asigura că există una, ca să le pot purta. 

— Mă bucur că îți plac. Deschide-l pe acesta în continuare, Thomas a zâmbit, dându-mi un alt cadou. 

— Bine, am dat din cap, am lăsat pantofii deoparte și i-am deschis pe cel spre care mi-a indicat.

Am rupt ușor hârtia și am scos rochia lila. Este o rochie mulată din satin cu bretele subțiri, care se încrucișau pe spate.

— Thomas... am mormăit, trecându-mi degetele peste materialul moale.

— Îţi place? A fost un desen grăbit, dar pot face unul nou dacă nu îţi place, continuă el, puţin nesigur.

Reacția mea nu i-a fost citită.

— Dacă îmi place? Thomas, aceasta este o capodopera, am exclamat, ridicând rochia.

— Oh, m-ai făcut să cred că nu ţi-a plăcut pentru o clipă, scos un oftat lung de parcă şi-ar fi ţinut respiraţia. 

— Nu, nu! O ador, l-am lămurit eu.

— Știu că nu o vei accepta pe asta, dar cred că tot o meriți, a spus Thomas, în timp ce am pus rochia deoparte și am luat ultimul cadou, îndepărtând hârtia de împachetat. 

M-am încruntat și m-am uitat la cutia pătrată mai mică. Ce ar putea fi asta? L-am deschis și am văzut că este o cutie de catifea albastră. La naiba, mi-a mi-a cumpăr bijuterii?  Mi-au plăcut bijuteriile, dar acest bărbat a cumpărat mereu lucruri scumpe și m-a făcut să mă simt prost că le-am acceptat pe toate. Am deschis cutia și am văzut o pereche de cercei cu diamante, ar merge perfect cu colierul meu, dar nu pot să accept asta.

— Thomas, asta e prea mult, sprâncenele mele s-au încruntat când mi-am ridicat privirea la el.

— Prostii. Nu te poți plimba cu un set incomplet, a răspuns el, împingându-le înapoi la mine.

— Când voi purta vreodată aceste lucruri? m-am uitat la cercei.

Sunt atât de frumoși.

— Dacă nu există nicio ocazie, mă voi asigura că va fi una, ca să le poți îmbrăca în continuare, m-a asigurat el, închizând cutia și punând-o deoparte.

M-a tras mai aproape de el și mi-a apucat obrajii în mâinile lui. M-am uitat în sus spre el, cu ochii mei mișcându-se de la cei verzi ai lui și în jos la buzele sale, uitându-mă cum se despart. Tocmai când sunt pe cale să mă apropii, am aud pe Alyssa strigându-mă.

— Da, draga mea? m-am întors și m-am aplecat să o ridic.

— Te strigă mătușa Mia, m-a informat ea, iar eu am dat din cap și am plecat, uitându-mă doar o dată spre Thomas, să-l văd doar dând din cap și zâmbind.