Critici și promovări

Critică: Focul inimii

Titlu: Focul inimii
Autor: little_girl_cute

Coperta, dacă nu citești descrierea, te duce cu gândul la o carte fantasy, pentru că inima e cuprinsă în flăcări și în centru apare personajul. Titlul te ajută să înțelegi puțin coperta.

Încă din descriere ne putem da seama de genul predominant al cărții, chiar dacă se mai găsesc și câteva frânturi din alte genuri/categorii.

Subiectul cărții e unul interesant. Știu că mai sunt cărți din acestea pe wattpad, dar nu cred că am văzut până la această carte, una care să fie corect scrisă și care să aibă sens.

În afară de câteva cuvinte scrise greșit, unele cuvinte care lipesc și câteva puncte care nu sunt puse (asta am văzut prin capitolul unu), nu e o carte care să te facă s-o abandonezi. Ba chiar te face și mai curios ca cititor. Stilul de scriere al autoarei este cumva aparte, exprimările, descrierile, toate detaliile.

Faptul că autoarea ne spune din prima pagină la ce să ne așteptăm pe parcursul poveștii o ajută atât pe ea, pentru că știe ce are de făcut, cât și pe cititori, pentru a nu deveni insistenți și să nu înceapă cu aruncatul roșiilor pentru că nu se întâmplă cum vor ei.

Următorul capitol cuprinde o dedicație sinceră, pe care, din nou, vă spun că nu am văzut-o într-o asemenea carte până acum.

Greșelile din capitole nu sunt atât de multe și printr-o scurtă editare pot fi remediate, dar presupun că vei corecta cartea după ce va fi gata.

Detaliile pe care ni le dă Delmira despre mama sa și despre tatăl său sunt puse pe rând, în așa fel încât să nu pară o învălmășeală și să nu se mai înțeleagă nimic.

Încă de la început se întâmplă un lucru îngrozitor despre care nu se știe toată povestea. Dar părțile importante sunt cele în care tatăl Delmirei își arată durerea pentru suferința provocată. Și mai e Katja care pare să fie mai mult decât o mamă și o soție. E cea care reușește să îi țină uniți pe cei doi, chiar și când ei spun că nu mai pot.

Numele personajelor sunt cam greu de pronunțat, dar după câteva repetări o să devină ușor să le înțelegi. Și locul în care se petrece acțiunea, povestea... E ceva diferit, dar într-un mod plăcut.

Cele câteva detalii din capitolul doi sunt puse atât de bine, încât chiar poți vedea cu ochii minții o conversație între acei prieteni. Și mă bucur că am reușit să citesc această carte, pentru că nici la noi nu mai e mult (vreo două luni 🤭) și vine acea perioadă a anului.

Avem și un capitol din perspectiva lui. Nu știu dacă e de bine sau nu, dar mai bine îți iese când scrii capitolele din perspectiva ei. Deși sunt unele cărți cu două perspective și cea a băiatului pare mai bună, aici, la cartea ta, mai bine e din partea fetei.

Axel ne e prezentat încă de la început ca un personaj direct, dar faptul că își amintește de momentele petrecute cu Delmira, când erau mici, îl face să pară un frate mai mare și mai bun.

_________________

Am spus că s-ar putea să nu trec pe aici vreo săptămână, dar azi am prins puțin timp liber și mă bucur că am citit-o azi. Parcă e ziua perfectă pentru citit.