Critici și promovări

Trădarea Trandafirilor - PROMOVARE

Autor: LiviaAnastasia76

       Protagonista alege să își pună viața în pericol doar pentru a se asigura că familia ei este în siguranță. Vrea să lege o alianță care să țină departe toate pericolele, deși nobilimea nu a  văzut-o cu ochi buni,  pentru că nu este cu adevărat parte din familia regală, ci doar din linia tatălui ei.

       Poate că în cărțile astea, în lumile fantastice, este considerat un blestem să fii copil din flori, dar ea nu este chiar din flori, pentru că tatăl ei a recunoscut-o,  familia  ei, ce a mai rămas din ea, a acceptat-o, ține la ea. Ea ține la ei și pentru că ea ține la ei se pune în pericol. Se duce spre necunoscut, chiar dacă spune că cunoaște Regatul oamenilor.

      Va reuși oare să își îndeplinească visul din copilărie? Va reuși să se întoarcă întreagă și nevătămată la familia ei? Va rămâne în Regatul oamenilor?

       Încă de la început a apărut nesiguranța. Cum va rezista ea într-un regat care o privește cu la fel de multă ură? Cât timp îi va lua să se integreze? Nu pare a fi unul dintre acei elfi nobili care o evită ca pe ciumă. Ea pare mult mai bună, nu judecă atât de aspru. Tot ce vrea ea este să ajute.

      Toată partea asta fantastică, toată partea cu magia, cu elfii, cu oamenii, cu tratatele, cu alianțele, cu pericolele, cu toate problemele care apar într-un regat... Este foarte interesantă. Este bine descrisă. Poate că nu știi tu să te exprimi chiar atât de bine, dar cine citește cu adevărat ce ai scris tu, va înțelege.

      O carte interesantă care îmi aduce un pic aminte de „Regatul spionilor și al trandafirilor” la partea în care protagonista este trimisă în regatul oamenilor pentru a încerca să creeze o alianță cu oamenii și elfii, pentru a-i proteja de pericole pe frații și surorile ei.

      Îmi place că ai dialog și descriere în egală măsură, paragrafele în care se găsesc descrierile și acțiunile personajelor nu sunt prea lungi și nu obosesc ochii cititorului și dialogurile nu sunt o listă interminabilă.

      Limbajul folosit îmi aduce aminte de acele filme care au acțiuni medievale, cu regi și regine. Nu sunt termeni pe care să nu îi cunoască aproape toată lumea. Sunt ușor de înțeles.

      Deși încă de la început protagonista nu este privită cu ochi buni de nobilime, aș fi crezut că și familia regală, frații ei, ar fi văzut-o tot ca pe o paria, ca pe cineva care nu merită să le poarte sângele în vene, dar mă bucur să văd că ea este acceptată de toți frații ei. Chiar dacă elfii nu își arată emoțiile, ei știu că țin unii la alții, știu că se iubesc, știu că se vor proteja.

      Îmi plac cărțile fantasy, pentru că în ele găsești o lume nouă, o lume în care se pot întâmpla foarte multe. Și cartea ta chiar merită să fie citită de mai multă lume.