Critici și promovări

MIXT: În ecoul magiei

Titlu: În ecoul magiei

Autor: Livianicola

Descrierea e simplă, nu e împodobită cu cuvinte pompoase și farmecul ei este că te face curios de poveste instant.

Coperta îmi aduce aminte de una dintre cărțile de magie pe care Hermione le citea în Harry Potter. Detaliile sunt interesante și chiar mi s-a părut că văd conturul unei persoane.

Titlu este așezat bine pe copertă și se vede clar. La fel și numele autorului.

Singurele greșeli pe care le-am observat pe parcursul poveștii sunt cuvintele scrise greșit, cele lipsă sau cele în plus, pe care le-am și menționat prin comentarii, încercând să fac să-ți fie mai ușor să le găsești.

Dar mai sunt și alineatele de la paragrafe. Eu le-am văzut, dar sunt foarte mici, aproape că nu le poți identifica.

Liniile de dialog sunt la locul lor. La fel și semnele de punctuație (din ce am văzut eu).

Îmi place felul în care povestești. Cum te exprimi în scriere.

Detaliile sunt suficiente, încât să nu te pună în ceață, dar să te și facă să-ți pui întrebări și să aștepți cu nerăbdare continuarea.

Capitolele nu sunt nici prea lungi, nici prea scurte. Paragrafele și dialogurile sunt împărțite în așa fel încât să nu obosească ochiul cititorului.

Îmi plac toate numele folosite, atât pentru orașe, cât și pentru personaje și pentru casele de vrăjitori. Sună original și mi se par ușor de pronunțat.

Dacă primul capitol, prologul, a fost de inițiere în poveste, de la capitolul unu deja „se încinge treaba” și povestea devine și mai interesantă, mai ales din cauza bunicii Barlow și a tatălui celor două surori Barlow.

Familia Barlow are secrete. Silvera și Dristan mi-au dat de înțeles asta. Și faptul că Eskalister și-a făcut apariția m-a făcut și mai curioasă.

Reylin și Leiluna par să plătească după urma faptelor din trecut ale bunicii lor. Și Dristan pare să fi făcut ceva rău în trecut. Pentru că, altfel, nu se poate face legătura cu un anume detaliu din descriere.

Povestea aceasta cu vrăjitori este interesantă, chiar dacă mie mi se pare că este simplu scrisă. Simplu și la subiect.

Este interesantă și specială, pentru că vrăjitorii nu au voie să folosească vrăji de atac, dar sunt învățați să lupte și fără ele. Și prezența taberelor în care sunt trimiși vrăjitorii dă un aer aparte poveștii. Pentru că nu e vorba numai de magie.

Și magia interzisă este privită cu ochi răi, chiar dacă există vrăjitori care o practică.