Critici și promovări

Răul mai mic - MIXT

Autor: alina7gb

      Îmi cer scuze pentru întârziere, dar până acum chiar nu am găsit momentul potrivit în care s-o citesc. Și cred că am făcut bine că am așteptat atât, pentru că acest moment mi se pare cel mai bun. Îmi place cartea, povestea în sine. Personajele. Acțiunea deloc grăbită. Ușor - ușor se conturează o poveste frumoasă și am văzut că vrei s-o și termini de scris, ceea ce e și mai bine, pentru că vreau să citesc în continuare din ea.

      Aș fi vrut să fac cum ai cerut tu, dar nu am ce să critic atât de rău, încât să fac un singur capitol din asta. Sunt câteva mici critici de făcut, dar eu le numesc sfaturi, îndrumări. Nu sunt de rău.

      Coperta ar putea fi schimbată. Nu știu cum, exact, dar știu că ce ai acum nu prea are legătură cu povestea în sine. Descrierea este scurtă și m-a făcut atât de curioasă în legătură cu conținutul.

      Povestea este scrisă la persoana a treia, ceea ce, pentru mine este un plus. Pentru că pot înțelege și acțiunile și gândurile și sentimentele celorlalte personaje, nu doar ale celui principal.

      Primul capitol e scris suficient de lung, fără greșeli de tastare sau de ortografie, din câte am văzut eu. Îmi place cum te joci cu descrierile, cum folosești cuvintele pentru a crea combinații nu numai de cuvinte, ci și de sentimente. Singurele greșeli în celelalte capitole sunt cele în care lipsește alineatul și linia de dialog pe care tu ai înlocuit-o cu un "minus" / cratima (-).

      Ai o combinație perfectă între amuzament și seriozitate, persoane timide, îndrăznețe sau rebele. Ori un anume personaj intimidant care a cam băgat spaima în Mike și Meli. Chiar dacă nu era legătura aia între ei, eu cred că s-ar fi înțeles super bine și ca foarte buni prieteni.

       Îmi place faptul că descrii fiecare personaj treptat, nu umpli capul cititorului cu toate detaliile deodată.

      Cartea se citește atât de repede, încât nici nu-ți dai seama când ai ajuns la ultimul capitol.

      Capitolele se citesc atât de repede, de ușor, de lin. Nu m-am putut opri până când nu am citit toate capitolele postate.

      Deja din capitolul doi se observă misterul lui Leo, pentru că nu aveam nici o idee despre cine este cel menționat la finalul lui.

      Dar și până acolo și în continuare, Leo este o persoană pe care greu reușești s-o descoși. Îmi place misterul creat în jurul ei. Nu este acel gen de personaj mereu sau aproape mereu vesel. Nu este enervantă, cum nici ceilalți doi nu sunt.

      Ideea cu cafeneaua în bibliotecă e una foarte bună și cred că aș reuși să mă acomodez într-un asemenea loc dacă aș nimeri în el 😅.

      Am o mică idee despre ce ar putea fi vorba în legătură cu apariția lui Leo într-un nou oraș, mai ales după ce am citit capitolul 5.