Văd timpul trecând în goană pe lângă mine
Și nu îl pot prinde de mână.
Alerg, alerg și totul devine distorsionat
Am obosit, iar toate simțurile mi s-au amestecat...
Sunt prea multe trăiri
Si nu știu cum să le dau glas.
Ți-aș zice ce mă doare,
Dar este prea greu să fac eu primul pas.
Mă simt de parcă lacrimile
Mi-au devenit doar niște cioburi înșirate la picioare
Ca un covor plin de însângeratele mele gânduri,
Roșu aprins ca și culoare.
Totuși, rămân rece,
Nu te apropia de mine,
Ochii mei sunt goi, am privirea retrasă
Calmul meu e haos pur,
E calea mea aleasă.
Dacă ți-aș zice că nu sunt eu, m-ai crede?
Ai crede în povestea unei fetițe blocate
Între pereții unei clepsidre colorate
Unde timpul a uitat-o
În goana lui după sfârșit?
CITEȘTI
O altfel de eu
Поэзия"Caută-mă acolo unde nimeni nu mă găsește Ascultă-mă chiar și atunci când nu vorbesc Fă-mă să văd când am ochii închiși Fă-mă să simt, dar fără să mă atingi" •Poza de copertă nu îmi aparține, este de pe Pinterest
