Mi-am notat în culori
Toate zilele care au fost gri,
Și mi-am lăsat capul pe spate
Să văd stele dispărând în zori de zi.
O dispariție lentă și dureroasă,
Îmbrăcată într-o explozie așa frumoasă.
Răsăritul înghițindu-le pe rând,
Iar ele pierind sub arșița dogoritoare
Și sub privirile nepăsătoare.
Priviri triste și goale,
Vrând să fie eclipsate de zâmbete pline de culoare.
Dar nu poți face din negru alb,
Ci doar să transformi în gri,
Doar că singur te vei minți.
Nu e de ajuns să desenezi un curcubeu,
E nevoie de voință și ardoare,
Nu doar de o simplă tentă de roz aruncată la întâmplare.
Durerea poate fi foarte înșelătoare,
Ambalată în fețe zâmbitoare,
Pictată în galben solar și roz pudrat,
Să ascundă tot ce s-a întâmplat
În punctul negru aproape inexistent,
Dar așezat strategic pentru un plus de efect.
CITEȘTI
O altfel de eu
Poetry"Caută-mă acolo unde nimeni nu mă găsește Ascultă-mă chiar și atunci când nu vorbesc Fă-mă să văd când am ochii închiși Fă-mă să simt, dar fără să mă atingi" •Poza de copertă nu îmi aparține, este de pe Pinterest
