Mă uit la mine.
Ochii îmi călătoresc
Încet, ezitant
Asupra reflexiei mele.
Refuz
Să văd mai mult
Decât un simplu corp
Superficial, artificial.
Așa să fie.
Știu ce s-ar întâmpla
Dacă aș privi mai adânc,
Mai curios
În irisurile verzi, în irizațiile galbene.
Oglinda s-ar sfărâma
Doar ca să umple golul din mine,
Mi-ar tăia pielea încet și meticulos
Ca să-și facă loc până la inima mea
Și să scurgă toată cerneala din ea.
Refuz,
Căci ea e ceea ce mă ține în viață.
Mă privesc din nou:
Linii peste linii, albe, roșii.
Și zâmbesc.
Sunt toate doar aici,
În oglinda sufletului meu.
Și chiar dacă și-ar îndrepta alții oglinda
Asupra mea,
Aș fi din nou doar un corp
Superficial.
CITEȘTI
O altfel de eu
Poésie"Caută-mă acolo unde nimeni nu mă găsește Ascultă-mă chiar și atunci când nu vorbesc Fă-mă să văd când am ochii închiși Fă-mă să simt, dar fără să mă atingi" •Poza de copertă nu îmi aparține, este de pe Pinterest
