Vrei să fii unic,
Totuși să ai ce toată lumea are.
Vrei să însemni ceva
Însă nu faci decât să dai din mâini cu disperare.
Nu poți cumpăra fericire
De la cineva care nu a simțit-o niciodată,
Nici să o furi nu e corect
Ca să o murdărești când ea este curată.
Și uneori ai senzația că ești inutil
Mergi pe autostrada vieții
Pierdut în gânduri
Parcă fără niciun scop
Te resemnezi în fața semnului ce spune "stop".
Și chiar dacă suntem doar niște amintiri în formare
Mai dulci, sau poate mai amare
Mai șterse sau pline de culoare,
Suntem, acum și aici.
De ce nu poate fi asta de ajuns?
Nu e obositor să cauți atingerea perfecțiunii întruchipate?
Când ea este rodul unei imaginații limitate
Ascunsă în tipare fixe, măsurată în linii drepte
Nici măcar puțin curbate.
Dar știi?
"Tu" ești cel mai bun tipar,
Așa cum ești,
Așa cum simți să fii
Ca și cum lumea ar fi doar a ta
Și cerul ți-ar închina curcubeul,
Iar pământul s-ar cutremura sub simpla ta atingere.
CITEȘTI
O altfel de eu
Poetry"Caută-mă acolo unde nimeni nu mă găsește Ascultă-mă chiar și atunci când nu vorbesc Fă-mă să văd când am ochii închiși Fă-mă să simt, dar fără să mă atingi" •Poza de copertă nu îmi aparține, este de pe Pinterest
