E liniște.
Îmi aud regretele cum izbesc
Sufletul meu gol,
Ecou.
Iar și iar aud cum picură speranța
Îmi cade în palmă,
E lipicioasă,
Ca și cum ar ști că am nevoie de ceva
Ce să mă țină întreagă
Păcat, căci spațiile sunt prea mari
Mi-am îndesat amintirile,
Dar au căzut în gol,
Tot cu ecou.
E de parcă ar vrea să aud
La nesfârșit cum
Nimic nu-mi aparține.
Sunt menite să se piardă
Ca și mine
Într-un nimic.
De parcă nu ar fi existat,
Ca mine.
CITEȘTI
O altfel de eu
Poetry"Caută-mă acolo unde nimeni nu mă găsește Ascultă-mă chiar și atunci când nu vorbesc Fă-mă să văd când am ochii închiși Fă-mă să simt, dar fără să mă atingi" •Poza de copertă nu îmi aparține, este de pe Pinterest
