Mi-era frică.
Dar frica nu vine niciodată singură,
Nu-i așa?
Frica vine cu un gust amar,
Golul din stomac
Unde odată își făceau cuib
Pentru prima dată fluturașii,
Au dispărut și ei
Am dispărut și eu,
Dar frica mea încă mai bate în pereți.
M-ai întrebat cândva la ce mă tot gândesc
Cu privirea deconectată de la realitate.
Nu am știut ce să-ți zic,
Deși aș fi vrut să-ți spun tot.
Glasul mi-a pierit cu gândurile pe vârful limbii.
Ți-am luat mâna în a mea
Și te-am condus pe culoarul întunecat,
Unde se derulau amintiri vagi,
Până la ușa veche din lemn,
Din partea dreaptă.
Iar când ușa s-a deschis încet,
Cu un țipat de disperare,
Am dispărut,
Cum fac de fiecare dată.
Bine ai venit în camera minții mele,
Unde frica cutremură pereții,
Unde totul este violet.
Ai vrut să afli ce gândesc,
Dar gândurile zboară în haos
Cu aripile găurite,
Între cei 4 pereți
În care te-ai sigilat acum.
Te aud cum bați în retragere,
Cum strângi clanța ușii de frică.
Frica nu vine niciodată singură
Frica aduce iluzii, nesiguranță.
Ai vrut să știi ce gândesc.
Ți-ai limitat existența
Pentru un simplu moment de cunoaștere
Și acum ai rămas în mintea mea
Doar un gând nou destinat uitării.
Îți apropii urechea de tencuiala colorată
În speranța că te voi elibera,
Dar vocea nu e a mea
Când îți șoptește:
„Nu exiști”.
CITEȘTI
O altfel de eu
Puisi"Caută-mă acolo unde nimeni nu mă găsește Ascultă-mă chiar și atunci când nu vorbesc Fă-mă să văd când am ochii închiși Fă-mă să simt, dar fără să mă atingi" •Poza de copertă nu îmi aparține, este de pe Pinterest
