Nu ai fost niciodată
Tu cel adevărat,
Ci doar imaginația mea bolnavă.
Te-am creat și prefăcut
În idealul meu stelar.
În ochii tăi aveam să văd universul,
Visul cel mai luminos.
Am căzut pe scările de cleștar,
Iluzii la fiecare treaptă,
Luminoase, cu promisiuni eterne.
Toate îți șopteau numele,
Melodios, ca un cântec de sirenă,
Gata să înece toate corăbiile
În seninul cerului.
Și ce vis frumos,
Netrăit.
Un voal de mătase
Mi s-a așternut pe ochii obosiți
De visare.
Totul se simțea în linii fine,
Nuanțe pastel.
Imaginația e un loc periculos,
Căci tu, creatura mea divină,
Erai un monstru plin de întuneric,
Cu ochii de diamant
M-ai hipnotizat încet și sigur.
Iar apoi,
Îmbrățișarea caldă m-a sufocat.
Am împietrit în mâinile tale.
Inima mi-a stat.
Ochii tăi de obsidian
Aruncau săgeți către iluzia mea prețioasă.
Mi-ai sfâșiat-o la picioare
Zâmbind.
Nu te voi uita
La răsărit, când voalul va dispărea
Și ochii mei nu-i vor mai găsi pe ai tăi.
Ai fost povestea mea preferată,
Fantastică și mincinoasă.
CITEȘTI
O altfel de eu
Poezja"Caută-mă acolo unde nimeni nu mă găsește Ascultă-mă chiar și atunci când nu vorbesc Fă-mă să văd când am ochii închiși Fă-mă să simt, dar fără să mă atingi" •Poza de copertă nu îmi aparține, este de pe Pinterest
