Oglinda s-a spart în zeci de bucăți
Ce amenințau să îi rănească fața palidă
Însă ea era deja rănită,
Fericirea îi fusese umbrită,
Căci simțea nesiguranța cum intra nestingherită
Prin irisurile caramelizate
În care înotau fricile tot mai pronunțate.
Talpa goală i se lipi de asfaltul încins
Căci răsăritul se dădu și el învins,
Lăsând loc soarelui din plina vară
Să dogoare peste sufletele reci abia ieșite afară.
Inima îi bătea ca acul indicator de secunde al ceasului
Timpanele îi erau rănite de sunetul asurzitor,
Dar nu se putea opri acum, căci ar fi prins-o
Oricum era blocată în lanțurile timpului.
Și poate că fuga nu era soluția bună
Căci nu era o infractoare,
Dar se simțea ca una
De când încercase să smulgă câteva minute
Din ale timpului lungi gheare.
Se opri în loc
Cu ochii închiși și respirația întretăiată
Își dăduse voie să mai viseze o dată
La libertatea de care fusese dezbrăcată.
CITEȘTI
O altfel de eu
Poesía"Caută-mă acolo unde nimeni nu mă găsește Ascultă-mă chiar și atunci când nu vorbesc Fă-mă să văd când am ochii închiși Fă-mă să simt, dar fără să mă atingi" •Poza de copertă nu îmi aparține, este de pe Pinterest
