De ce te uiți cu ochii ăia verzi în zare?
Crezi că Soarele te-ar lua cu el la plecare?
Poate că te-ar înălța
Și te-ar înmâna Lunii
Să creezi cea mai sălbatică Auroră Boreală
Din câte s-au văzut
Și fără de care ziua să nu aibă vreun început.
Sau poate că te-ar lăsa să eclipsezi pătura de stele
Și apoi să cazi lin luând toată lumina de la ele
Să-ți găsești loc ferit de lume
Într-o scoarță de copac îmbătrânit
Fiind cel mai frumos smarald neșlefuit.
Totuși nu au ce căuta aici, pe Pământ
Căci ei sunt un Univers departe de înfățișarea oricărui gând
Neîmblâziți, neputând fi încadrați în tipare,
Dar calzi ca o pădure sărutată doar de soare
Sunt ca un secret nedeslușit
La vedere, însă atât de greu de găsit.
CITEȘTI
O altfel de eu
Poesía"Caută-mă acolo unde nimeni nu mă găsește Ascultă-mă chiar și atunci când nu vorbesc Fă-mă să văd când am ochii închiși Fă-mă să simt, dar fără să mă atingi" •Poza de copertă nu îmi aparține, este de pe Pinterest
