Diavolița

CAPITOLUL 4

Femeile Cardinham au gusturi execrabile la bărbați; la urma urmei, una dintre ele s-a măritat cu un văduv răzbunător, alta cu un proscris, alta cu șeful unei bande din St Giles care s-a dovedit a fi aristocrat și, în final, una dintre ele cu un duce malefic. Nici această fată Cardinham despre care vorbesc nu are gusturi mai bune: a ales un Carter!

- Simon Thorne, viconte de Cyn

*

—Chiar așa?, întrebă Owen. Nu am auzit niciodată de această logodnă.

Maxine oftă. Normal că Chastity nu se putuse abține. De când urcaseră în landou – cum se făcea că Owen Carter avea propriul landou? – spațiul devenise incredibil de îngust, iar inima ei se perpelea constant. Nu voia să existe o conversație despre purtarea ei iresponsabilă de aseară, nu când un vizitiu putea auzi totul și chiar, în aerul liber din Hyde Park, întreaga societate. Maxine nu era tocmai nechibzuită; știa că un pas grești ar fi putut-o face să cadă în dizgrație și nu își dorea neapărat asta. Sigur, după duelul cu Brumstick, iar dacă avea să se afle despre asta, își pregătise deja bagajul pentru a se muta cu verișoara Davina, la țară, într-o izolare completă.

De altfel, Maxine auzise o frântură din conversația tatei cu Owen și pentru ea era deja clar; tata voia să o mărite pe Chastity grabnic, ea nu era o prioritate; dat fiind că Owen se arătase astăzi, aceasta era o șansă pentru ducele de Rothgar. Iar Maxine observase privirile pe care i le arunca domnul Carter. Era imposibil să nu o facă, nu când Chastity era cea mai frumoasă dintre ele cinci. Nu putea concura cu Chastity pentru atenția lui Owen. Fusese o proastă să se gândească măcar o secundă că Brumstick era atras de ea în vreun fel, nu când avea de unde alege.

Privirea acuzatoare a lui Owen o făcu să înghită în sec. Știa că era parte din înțelegerea lor ca ea să îi fie logodnică și că, probabil, pentru el, asta era acum o trădare teribilă. În pantalonii lui crem, cu talie înaltă, cizme la fel de înalte și ferchezuit, jobenul jos lăsat într-o parte, iar buclele strălucind în lumina puternică a după-amiezii.

—Asta pentru că nu sunt logodită, zise Maxine.

—Ei, da!, își dădu Chastity ochii peste cap. Contele de Brumstick te curtează deja de un an și l-am auzit chiar eu când ți-a cerut o eternitate împreună.

Se întâmplase după ultimul bal din sezonul trecut, când Maxine, mușcându-și buzele, aprobase; nu, contele nu era la fel de atrăgător precum bărbații din familai ei și nu părea nici viteaz; contele fusese însă blând, amuzant, discutase despre știință și strategie cu ea; nu se arătase niciodată deranjat de lipsa trăsăturilor ei feminine. În cele din urmă, Maxine înțelesese exact de ce.

—Ei bine?, întrebă Owen. I-ai oferit eternitatea lui Brumstick?

—Nu știu cum te privește pe tine asta, își miji ea ochii în direcția lui.

—Oh, Maxine, dar mă privește! Vezi tu...

—Owen! Toți, inclusiv Chastity care privea fascinată cum conversația dintre cei doi devenea din ce în ce mai interesantă, tresăriră. Uitându-se la vocea călărețului, îl zăriră pe ducele de Rowland, o copie masivă a lui Owen, trăsăturile doamnei Carter predominând, inclusiv buzele mari și aparenta rezistență a trupului. Domnișoarelor! Ce după-amiază minunată!

Chastity își încrucișă brațele la piept și oftă.

—Oh, minunat! Încă unul!