Diavolița

CAPITOLUL 5

Cardinhamii au făcut categoric prea mulți copii! Și pe una dintre aceste copile a numit-o Pandora.

- Simon Thorne, viconte de Cyn

*

Aprilie nu era mereu cea mai îmbietoare lună de primăvară, ci, mai degrabă, capricioasă și schimbătoare, dar un pas înainte spre minunata vară. Azi însă soarele strălucise, iar Chastity și Maxine deciseseră să ia micul dejun pe balcon, acolo unde li se aduseseră produse de patiserie și ceai din belșug. Ținând între degete niște budincă de Yorkshire și o linguriță cu dulceață în cealaltă, Chastity își privi sora mai mică și rumegă informațiile pe care Maxine i le dăduse:

—Trebuia doar să îmi zici că Brumstick și-a bătut joc de tine. Îl omor pe nermenic!

Maxine oftă. Era zece dimineața, iar celelalte fete Cardinham dormeau. Ele două nu erau departe de ținuta de somn; în cămăși de noapte și cu halate în jurul umerilor, lăsau adierea suavă a dimineții să le ciupească pielea tandru. Numai gândul ăsta o făcea pe Maxine să se gândească la ce făcuse, de fapt, cu Owen: îl sărutase. Iar acea senzație ilicită îi trezise în vintre o dorință violentă, una despre care nu-i povestise lui Chastity. Nu era oricum nevoie ca sora ei băgăcioasă și categoric libertină să știe că nutreau lucruri interzise pentru un bărbat care era cu atât mai mult libertin. Poate că Owen convenise să o ajute din milă și pentru că avea nevoei de o logodnică, dar asta nu îi abolea păcatele. Rămânea un celibatar periculos pentru reputația ei, unul care avea să o distrugă dacă îi permitea asta. Iar Maxine nu mai era un copil prostuț nicidecum.

—Mă ocup eu, Chastity. Nu am nevoie de ajutor.

—Te ocupi alături de Owen, nu? Maxine mușcă din prăjitură și rânji. Îți cam place de el, nu?

—Nu. Nu!, dădu vehement din cap. Ți-am zis doar: îl ajut la rândul meu. Are nevoie de o logodnică. Eu voi fi aceea.

—Mama și tata vor fi atât de fericiți! Chastity își lăsă capul să atârne, cu buclele scurgându-i-se peste spătarul scaunului. Ceea ce îi va face să uite că eu trebuie să mă mărit. Nu mă pot plânge. Bine, domnul Carter nu e nobil, dar fratele lui e. Care ar fi șansele ca Maximilian Carter să moară, iar fratele lui să îi ia locul?

—Tu chiar nu-l placi pe omul ăla, nu?, pufni Maxine și se întinse spre dulceața de căpșuni. Nu înțeleg ce ai cu el, Chastity. Îmi aduc aminte acum cinci ani că dacă nu ar fi fost el probabil ai fi murit.

În pădure, în timp ce se apropiau de zona în care se afla Evangeline cu noul ei soț, dăduseră de tâlhari, iar Chastity fusese cea nimerită de ținta unuia dintre ei, în umăr. Și acum purta semnele cu ea, deși nu vorbiseră prea mult despre asta.

—N-am să-i fiu recunoscătoare pentru toate viața. El a ales să mă salveze. Maxine oftă. Oricum, de ce vrea Owen să-i fii logodnică?

—E de fațadă. Nu știu de ce. Crezi că i s-a impus? Așa cum ți-a impus ție tata?

—Atât de plictisitor să fie Damon Carter? Să-și șantajeze copiii? Vorbind de părinți plictisitori, unde sunt mama și tata, oricum?

—La Blue. I-am auzit vorbind despre cum trebuie puse la punct detaliile legate de bal. Va fi fastuos, ca în fiecare an. Ducele de Newcastle începe și încheie sezonul încântător!

După ce tatăl lui Rhys murise, iar el devenise ducele de Newcastle, în cinstea tatălui său bărbatul organizase întotdeauna cel mai frumos eveniment de debut al sezonului. Soția lui, fiica lui Colt Cardinham, Blue, se ocupa sârguincios de organizase, fiind adesea o gazdă minunată, o femeie împlinită și un model pentru toate tinerele: îi oferise soțului ei un moștenitor și două rezerve, alături de o fată. Toți voiau să îi intre în grații ducesei de Newcastle, uitând cu desăvârșire de descendențele ei în fapt umile – fiica unei prostituate și a unui șef de bandă din suburbii.