Diavolița

CAPITOLUL 15

Femeile Cardinham au fost crescute prea libertine.

- Simon Thorne, viconte de Cyn

*

În camera în care fusese condusă, tot la parter, aproape de salonul în care stătuse mai devreme, cada în care se îmbăia femeia fu umplută de două slujnice pe care nu le mai văzuse până atunci. Înțelegea că Owen nu avea nevoie de foarte mult personal, dat fiind că era burlac, dar slujitorii pe care îi avea erau atât de discreți, încât ar fi putut foarte bine să nu fie. Îndepărtă cămașa de noapte îmbibată de sânge și noroi și se îndreptă spre cadă. Se cufundă în aceasta și oftă. Seara luase o turnură abiguă. La începutul serii discutau despre Brumstick și despre Owen, pentru ca în final să își dea seama cât de valoroasă era pentru un nebun scoțian care își dorea să pună mâna pe mahala și să rămână fără logodnic.

Nu știa exact de ce o deranjase atât de mult faptul că Owen fusese cu o altă femeie, dar nu voia să se gândească prea mult la asta. Voia să se spele, să mai bea un ceai și să doarmă puțin. Voia să plece de aici, din casa în care își crease deja prea multe amintiri. Câteva zile o despărțeau de duelul cu Cyn, iar după acest moment, ea și Owen urmau să redevină străini.

—Ce nu voiai să spui de față cu Silas?

Maxine nu tresări când îi auzi vocea lui Owen. Un paravan o izola, iar acum era prea obosită pentri a-i păsa cât de goală era de fapt în fața unui bărbat care nu însemna nimic pentru ea și care nu avea să însemne ceva vreodată. Își scufundă capul sub apă și își trecu mâna prin păr.

—De ce aș avea încredere în tine?, îl întrebă pe Owen.

Owen spumega. Își turnase niște vin pentru a se relaxa, adusese sticla cu el pentru a-i oferi și ei puțin și acum, când intrase, observase silueta ei palidă în cadă și își dăduse seama că nimerise într-un moment prost. Ar fi trebuit să plece, să îi ofere puțină intimitate, dar se trezi fascinat de silueta ei sidefie. Maxine nu avea idee că din unghiul în care se afla, Owen putea să îi vadă trupul gol. Și Owen, ca un pervers ce era, alese să privească. Se uită la ea cum își spălă părul negru și lung, atât de negru, încât se topea în obscuritatea din cameră, privi la umerii ei, apoi la coloana dreaptă, plăpândă, iar când Maxine se ridică zări prea clar fundul acela micuț. Dumnezeule cum își dorea să muște din el! Numai gândul îi lăsa gura apă. O observă cum își prinde părul într-un prosop și cum își înveșmântează trupul în halatul lui pe care o rugase pe slujnică să i-l aducă mai devreme. Femeia lui în hainele lui arăta și cu siguranță mirosea divin.

Femeia lui... Căpoasă și categoric extraordinar de mândră chiar acum.

—Nu înțeleg ce Dumnezeu te-a enervat!, îi spuse și lăsă paharele și sticla pe masă, alături de sticluța cu alcool de la Maxine și bandaje.

—Nici eu. Maxine, încă julită, dar curată, cu cearcăne adânci sub ochi și o căutătură urâtă, ieși de după paravan și trase mai bine halatul pe ea, fără să știe micuța că Owen zărise deja totul și că nu se săturase nicicum. În acel moment, domnul Carter fu fericit că își purta cămașa peste pantalonii strâmți, pentru că, alminteri, Maxine ar fi realizat erecția. Doar nu era proastă. Nu e ca și cum ești logodnicul meu și mă faci de râs, îi aruncă Maxine și se apropie de pat, așezându-se pe acesta. Adică, asta ești în ochii londonezilor. Orice comportament... Tata se va prinde. Femeia aia va spune ceva, iar tata se va prinde. Te va omorî. Nu-mi va diplăcea că mori, dar sigur nu vreau să rămân fără tine până la duel. În rest, evident că ești liber să faci cum îți dorești. Tu ești stăpânul vieții tale, iar noi suntem parteneri falși. E-vi-dent!