Diavolița

CAPITOLUL 10

Trebuie să existe undeva arma crimei. Iar eu o s-o găsesc!

- Simon Thorne, viconte de Cyn

*

Domnul Carter semăna în mare măsură cu tatăl ei, își dădu Maxine seama la cina din acea seară la care participă alături de sora ei mai mare, Chastity. Îmbrăcată într-o rochie bleu, cu o panglică în jurul gâtului și codițe lejere care fuseseră legate într-un coc jos, Maxine era așezată în fața lui Owen și în stânga lui Damon Carter. Putea recunoaște faptul că fiii bărbatului erau leiți tatăl lor și că, în final, acesta era superb. Deși avea o vârstă, își păstrase vigoarea și se părea că avea un tratament care își promitea măreția. Lângă ea, Chastity era îmbrăcată în roz, cu o rochie foarte decoltată și un piepten din aur masiv în păr. Chastity nu renunțase la extravaganța ei nici acum, nici în acest salon. Probabil că nu avea să o facă niciodată. Ducele de Rowland, Maximilian, era așezat înaintea lui Chastity într-un costum impecabil, în timp ce Owen avea lavaliera lipsă și cămașa deschisă un nasture.

Privind la supa din farfurie, Maxine își dădu seama că avea emoții. N-ar fi trebuit să aibă emoții, pentru că îl cunoștea, în realitate, pe Damon, dar însemnătatea acestui moment o măcina; nici asta n-ar fi trebuit să se întâmple, pentru că nimic din ce se întâmpla nu era real, dar oricât ar fi încercat să-și spună asta nu reușea să se calmeze.

—Și, domnișoară, în câte luni ești gravidă cu fiu-meu?

Respirația lui Maxine se opri instant, Chastity izbucni în râs, Owen își dădu ochii peste cap, iar Lisa Carter oftă.

—Tată!, icni Maximilian.

—Ce? Voiam doar să știu când îmi voi ține nepotul – înainte ca Chastity să adauge „nepoata" Carter o făcu singur – sau nepoata în brațe.

—Domnule Carter, nu sunt... adică... nu sunt însărcinată cu fiul dumneavoastră.

Era cunoscut faptul că această chestiune nici măcar nu trebuia discutată în public, darămite... Privi spre Owen care nu făcu decât să mestece lejer și să își privească pe sub ochi tatăl. Fie răspunsese ea prea repede, fie Owen nu avea de gând să intervină și o lăsa cu adevărat pe mâna Diavolului.

—Atunci cu cine?, își miji Damon ochii, iar Maxine fu conștientă de faptul că întreaga față îi ardea. Întotdeauna știuse cum să discute și era convinsă că putea face față huliganilor, dar cumva nu se așteptase ca Damon Carter să fie unul.

—Întreci măsura, interveni Owen, pentru că era clar că Maxine se blocase.

Damon își lăsă trupul pe spate, în scaun, și se întoarse spre fiul său, privindu-i deopotrivă bănuitor pe amândoi:

—Iartă-mă, Owen, domnișoară, dar nu cred în dragostea asta bruscă dintre voi doi. Din câte îmi amintesc eu a fost un incident acum câțiva ani în care Maxine a fost puțin brutală cu tine, fiule?

—Nu-mi aduc aminte, bombăni Owen și se uită cu coada ochiului la ea. Și e păcat că nu crezi, tată, pentru că Maxine Cardinham este femeia visurilor mele!

Damon rânji:

—Să nu devină un coșmar, fiule. Ignorând privirea mustrătoare a Lisei, soția lui, Damon continuă entuziast, prinzând o felie de pâine în mână și mușcând tendențios din ea. Așa, și unde v-ați întâlnit mai exact?

—În sezon, replică Maxine. Când Damon tăcu, adăugă: Era un bal și... M-am uitat la Owen și am știut... Zâmbi, rușinată de propria actorie, dar întâlnit rânjetul satisfăcut al falsului ei logodnic: Domnul Carter urma să-mi fie soț.