Diavolița

CAPITOLUL 25

Englezii ăștia – constant nobili, constant irațional de josnici.

- Kerim bin Hisham, fiul nelegitim al Moulay Hisham ben Mohammed, fost Sultan al Marocului

*

—Nu este deloc înțelept ce faci, frate, îi zise Maximilian Carter lui Owen când se opriră în locul stabilit pentru mult râvnitul duel. Cumnata te va ucide.

—Voi supraviețui, zise Owen și verifică arma. Dar aș muri dacă aș ști că ea nu o va face, gândi el și se îndreptă spre Simon Cyn. Urât bărbat!, își dădu el seama. Simon supraviețuise războiului, dar aspectul lui nu o făcuse niciodată. În ciuda trăsăturilor frumoase, masculine pe care le avea, acestea îi fuseseră știrbite de cicatricea războiului. Și probabil nu cicatricea fizică era cea care îl sluțea pe vicontele de Cyn, cât cea care îi brăzda sufletul și îi amenința umanitatea. Milord Cyn, se adresă el bărbatuluil. Pregătit pentru confruntare?

—Mult prea pregătit, deși doamna Carter nu pare binevoitoare.

—Doar nu credeai că îmi lăsam soția să lupte, replică Owen. Tu asta ai face cu propria femeie, Cyn?

—Eu mi-aș alege o soție suficient de virtuoasă, încât să nu fi cochetat cu bărbații înainte de căsătoria noastră.

Owen rânji.

—Văd că ai ascultat minciunile prietenului tău, Brumstick. Și văd că îmi denigrezi soția. Nu crezi că este cazul să îndreptăm asta?

—Cu mare plăcere, Owen!

Maximilian oftă și se retrase, lăsându-i pe cei doi să-și ocupe pozițiile. Hugh era secundul lui Owen, chiar dacă mai mult ca sigur nu era pregătit să lupte, în timp ce bărbatul creol cu privire de șoim era secundul vicontelui. Urma să fie o bătălie pe cinste, cu atât mai mult cu cât Cyn și Owen păreau că aveau să-și împartă foarte multe cuvinte mnai mult sau mai puțin dure.

—Mi se pare interesant că ai ascultat de un tâlhar, replică Owen în timp ce, așezați spate în spate, se îndepărtau cei zece pași necesari.

Maximilian fu cel care, în lipsa inițiativei unuia dintre ei, numără pașii.

Unu!

—Nu înțeleg ce vrei să spui, se încruntă Cyn.

—Brumstick aderase la o mișcare periculoasă.

—O mișcare?

—Se înscrisese într-o bandă de tâlhari.

—Și tu ai impresia că mă încred în cuvintele tale, Carter?

—Nici nu trebuie. Am găsit însă masca. Se afla în seiful despre care cred știi: în spatele tabloului din biblioteca lui Brumstick.

Doi!

Iar Cyn cunoștea seiful. Avea, la urma urmei, unul asemănător și îl văzuse pe Brusmtick desfăcând de mai multe ori acel seif pentru a scoate sau păstra lucruri valoroase.

—Și mi se mai pare interesant că nu știi să citești, continuă Owen.

—Ce fel de cuvinte sunt astea?, se enervă Cynl.

—Ei bine, pe bilețelul pe care scria numele lui Maxine se afla un apostrof. Scria, de fapt, „al lui Maxine".

Cyn se încruntă. Sigur că nu fusese complet atent. Sigur că... Făcu ochii mari când conștientiză că așa scrisese, într-adevăr. „Al lui Maxine"...