-Mama... murmur eu, uimita s-o vad aici si acum. Ce... ce faci aici?
-Ce fac aici? Poftim? Cum ce fac aici? ! Incerc sa inteleg ce se intampla cu fiica mea. Dar vad ca are mari probleme. Spune toate astea pe un ton dur ... dezamagit, chiar.
-Scuzati-ma ca intrerup, dar ar fi nemaipomenit sa va urcati in masina cu totii si sa o tulim de aici, caci poate veni oricand un idiot de la scoala dupa noi, spune Cal, calmitatea lui obisnuita din glas fiind inlocuita cu nervozitate si neliniste .
-Calum are dreptate, haideti! Spune Kate alarmata, apoi ascultandu-le sfatul, ne urcam in masina, iar Calum porneste masina in mare graba.
-Mama... Spun incet, dar ea ma aude si spune :
-Bry, vorbim acasa. Cu tatal tau. Eu ma cutremur cand aud de tata, gandindu-ma la faptul ca el nu a venit in acea zi de vizite, ca a preferat sa stea acasa, sa ma evite, iar asta pentru ca, cel mai probabil, ii este rusine cu mine. Cu siguranta e dezamagit , la fel cum e si mama , asta vazandu-se in ochii ei, in privirea ei apriga si agera .
O priveam de pe bancheta din spate a masinii, uimindu-ma cat s-a schimbat de la ultima oara cand ne-am intalnit. Acum doi ani. E la fel de slaba, eleganta si frumoasa ca intotdeauna. E cocheta si stie mereu cum sa isi scoata ochii albastrii in evidenta. Parul castaniu ii icadreaza perfect fata alba si micuta. Mereu am fost mandra sa ies cu mama in lume, e o femeie frumoasa si stilata, lucru ce cred ca l-a atras pe tata la ea.
-Multumim Calum. Spune mama pe un ton sec, coborand din masina si facandu-mi semn sa fac si eu la fel.
Ies din masina, uitandu-ma la casa mea. La casa in care am stat inainte sa merg la acea scoala blestemata. Acasa.
-Grabeste-te. Zice mama, apoi o ia din loc spre casa. Luke coboara si el din masina, venind in urma mea, dar inainte sa intre mama in casa, se intoarce la el si pe un ton scarbit spune :
-Tu ce crezi ca faci? Nu ti se pare ca e de ajuns ce ai facut? Nu crezi ca e destul ca ai distrus-o pe Bry?
-Mama! Ajunge! Nu Luke m-a distrus! Am facut totul de capul meu! El m-a ajutat enorm si inca o face. Il iubesc si nu vreau sa-i mai vorbesti... Dar sunt intrerupta de Luke.
-Iubito, e in regula. Inteleg, serios. Du-te si vorbeste cu mama ta, asta e important. Ok? Si eu te iubesc. Ma saruta scurt pe buze, apoi ma lasa in pragul usii, uitandu-ma dupa el si simtind ca parca il pierd din nou.
-Intra in casa, acum. Zice mama, iar eu fac intocmai, dupa ce vars cateva lacrimi si imi inabus cateva amintiri.
Scuze de greseli! :)
CITEȘTI
Scoala de corectie(+18)*Luke Hemmings*
FanfictionOrice lucru isi are consecinta, la fel si actiunile unei adolescente rebele, menite sa-l enerveze pe tatal sau. Ajunsa intr-o scoala de corectie pentru copii sofisticati, in care puterea banilor se resimte, fata trebuie sa treaca peste multe, chiar...
