Scoala de corectie(+18)*Luke Hemmings*

55

-Ce-ai zis? Intreaba Luke, dupa cateva momente in care l-a privit direct in ochi pe David.

-Esti surd? Intreaba David, punandu-si mana pe spatarul scaunului meu. In acel moment ma simteam ca o idioata ce nu putea sa lege doua cuvinte. Ce trebuia sa spun? Ce naiba e cu situatia asta? 

-In momentul asta as vrea sa fiu, prietene, spune Luke iar pe chipul lui se citeste clar ura si nervozitatea. Oh, Doamne, David, ce ce a trebuit s-o spui?!

-Eu si iubita mea am vrea sa dansam, scuza-ne, adauga David. Prietene. Apoi ma prinde de mana si ma trage de pe scaun.

-Hm, oare si ea vrea? Dupa expresia ei, cred ca mai degraba ar vrea sa-ti iei mana de pe ea, contraataca si Luke, punandu-se in calea noastra.

-Hai nu zau! Si cine esti tu sa spui asta?! Se enerveaza si David, capatand o aura pe care eu nu o mai vazusem pana atunci.

-Hei, e ok, linistiti-va, va rog, murmur eu, dar se pare ca nici unul dintre ei nu era dispus sa ma asculte. Orgoliul lor masculin le intuneca judecata.

-Cred ca nu ti-ai dori sa afii cine sunt eu, amice! Intrebarea importanta e: Ce faci tu aici cu ea?

-Cred ca tocmai ti-am raspuns la intrebare cand ti-am zis ca e iubita mea!

-Si eu cred ca tocmai mi-am dat seama ca standardele ei la baieti au cam scazut in astea doua luni, zice Luke, apoi fara sa mai pot face nimic, David il loveste cu pumnul in obraz pe Luke. Incremenesc, iar lui Luke ii trebuie doar cateva secunde scurte sa se reculeaga si sa-i intoarca gestul lui David, doar ca atat de tare incat David cade pe podea, la picioarele nostre.

-Oh, Doamne! Explodez eu, apoi ma aplec la el, incercand sa-l ajut, dar acesta ma impinge cu o scurta miscare a bratului, pregatit si hotarat sa-l mai loveasca pe Luke, dar momentul lor este intrerupt de un tip de la paza, de trei ori cat amandoi la un loc, ce-i cam ia pe sus si ii scoate afara din club.

-Cand vreti sa mai demonstrati cat de barbati sunteti, faceti-o cu capul, nu cu muschii! Sau macar faceti-o dracului altundeva! Ies in graba si eu dupa ei, aproape lesinata de groaza. Bine, poate putin exagerat, dar totusi foarte speriata. Ce Dumnezeu se intampla cu baietii astia?!

-Hai sa mergem acasa, Bry. Zice sec David, scuturandu-si hainele si aruncandu-i lui Luke sageti din priviri. 

-David...Zic eu, dar Luke ma opreste.

-Bry, fatalaul asta chiar e iubitul tau?! De ce naiba nu mi-ai spus azi?! Il aranjam eu altundeva, nu in fata ta. Ma uit socata la el, dar acesta imi zambeste scurt, apoi imi dau seama ca era doar o gluma. Speram, de fapt ca asa sa fie.

-Nu inteleg nimic, Bry. Spune David. Cine e asta? Ma uit spre el, pierduta fiind in situatie.

-La naiba! Gem eu, apoi imi las pentru scurt timp capul in pamant si trag aer in piept. David, el e Luke, spun eu, pe un ton scazut si cat de calm puteam in acel moment. El e...pai...

-Barbatul pe care-l iubeste, amice, spune Luke, acum parand mai calm si mai stapan pe situatie.

-Poftim?! Cred ca glumesti! Bry, spune-mi ca glumeste. In niciun caz tu nu ai putea sa iubesti un astfel de...

-Adonis? Barbat adevarat? Opusul a ceea ce esti tu, adica? Continua Luke, infuriindu-l si mai tare pe David.

-Incetati, ok, incetati! Ce naiba se intampla aici? Strig eu, atragand privirea ambilor asupra mea.

-Asta trebuie sa ne spui tu, Bry. Zice Luke. Ce faci cu tipul asta aici? Cand clar el nu e ceea ce insinueaza. 

-David nu e iubitul meu Luke, recunosc eu, iar David pufneste scurt. Iar David, el e...fostul meu iubit. Continui, iar Luke imi arunca o privire pe jumatate amuzata si mult mai inmuiata acum. 

-Si actualul iubit si viitorul iubit, amice, asta in caz ca ai alte planuri, spune el, iar David aproape ca incearca sa-l loveacsa din nou, dar Luke se fereste.

-Incetati cu bataia! Strig eu. 

-Spune-i baiatului astuia adevarul, Bry, apoi vino cu mine, o sa te duc eu acasa. Il privesc pe Luke pentru un moment si, chiar daca pur si simplu am simtit cum mi se rupe sufletul in doua, am spus pe un ton serios:

-Hai acasa, David.