Capitolul 38-O pastiluta

5.1K 381 13
                                    

-Mama , nu ! Spun eu categoric, dar ea ma priveste dur, apoi spune :

-Bry, du-te in camera ta pana eu si tatal tau vom discuta. 

-Miranda, acum sunt in mijlocul unei afaceri importante...incepe tata, dar barbatul in negru il intrerupe :

-Cred ca putem continua mai tarziu, domnule Moore . Tata incuviinteaza scurt , iar tipul pleaca . 

-In camera ta , Bry. Repeta mama ,iar eu oftez exasperata , apoi urc in vechea mea camera . 

 Nimic nu era schimbat. Nimic. Doar lenjeria patului . Mobila era la fel . Alba si pe placul meu . Cartile si albumele mele muzicale erau pe aceleasi rafturi , iar posterele in acelasi numar pe pereti . Fereastra era deschisa , iar asta m-a condus spre urmatorul plan . 

 Stateam la etajul 1, ce s-ar fi putut intampla ? Si mai aveam si copacul ala mare in fata ferestrei, totul e in regura . Gandesc eu, apoi cobor pe creanga lui , pana jos , unde, pana la urma, a trebuit sa sar. Dar nu am patit mare lucru, niste zgarieturi minore, poate.

 Inca nu aveam telefon, deci nu puteam sa-l sun pe Luke sa vina dupa mine, dar vroiam sa fiu cu el . Cum dracului sa aflu unde sa-l gasesc ? Ma intreb mintal, dar niciun raspuns nu apare. 

Oricum, chiar daca nu-l gasesc momentan, tot nu vreau sa ma intorc acasa, asa ca...

Asa ca am dat fuga spre cel mai indepartat bar din oras, de casa mea . Intru ca si cand totul ar fi normal, desi nu este . Asat daca o fata disparuta dintr-o scoala de corectie, ce fuge si de acasa si vrea sa-l gaseasca pe iubitul ei, la fel de evadat ca si ea, si nu stie unde, asa ca se apuca de baut , e destul de normal .

Ma asez pe scaunul de la bar , apoi ii fac semn barmanului , care vine intr-un suflet .

-Vreu o...Incep eu , dar el ma intrerupe.

-Brit ? atunci ridic privirea din meniu si-l observ pe baiatul ce se pare ca ma cunoaste . De cand sunt la scoala de colectie sau ma rog, eram , mi se spunea Bry, nu Brit , dar se pare ca aici tot Brit a ramas . 

-Da, chiar eu . Raspund sec . 

-Credeam ca...Cat a trecut ? 3 luni ? intreaba razand , parand fericit sa ma vada . 

-Cam asa... Dar, cine esti ? intreb stanjenita .

-Valentine. Cel care se ocupa cu, stii tu, bomboanele, acum ceva timp . Si cand spune bomboane, se refera la droguri, desigur . 

-Oh da ! Ce mai faci ? Il intreb , stiind ca inainte ne intelegeam...acceptabil . El era cel ce aducea droguri in grupul nostru . Se uita mai bine la mine, masurandu-ma din priviri . 

-Mai bine decat tine, observ . Ce ti s-a intamplat ? 

-Adica ? Intreb nedumerita . 

-Ce se intampla de esti asa daramata ? In afara faptului ca tocmai ai iesit de la corectie...Spune el . 

-Oh, caut pe cineva, un baiat pe nume Luke , dar n-am nicio idee de unde sa incep , raspund eu , jucandu-ma cu paharul pe care intre timp mi l-a pus pe masa .

-Cineva important ? intreaba .

-Foarte . Raspund absenta .

-A fugit ? Continua el sa intrebe . 

-Nu chiar . Defapt a fost cu mine in, stii tu , iar cand am ajuns acasa ne-am despartit . Nu stiu unde as putea sa-l caut .

-La el acasa , banuiesc . 

-Oh, de as stii unde e aia , raspund eu chicotind . 

-Locuieste aici ? 

-Da .

-Pai atunci, cred ca pot da cateva telefoane . Spune , iar fata mea se lumineaza . 

-Vorbesti serios ? Intreb eu , entuziasmata . 

-Macar atat sa fac si eu pentru tine, adica, tu mereu cumparai cea mai multa marfa , deci...

-Deci, as vrea sa nu mai pomenesti asta . Zic repede , iar el chicoteste .

-Doar nu vorbesti serios. Daca te intereseaza, desi m-am retras, momentan, din treaba asta , inca iti mai pot da o cantitate rezonabila . Spune el , iar eu raspund ?

-Oh, nu, mersi . El se aseaza cu coatele pe tejgheaua din fata mea , apoi spune calm : 

-Pai, eu chiar as avea chef si pofta de niste bomboane, dar singur...Asa ca , daca vrei sa te ajut sa-l cauti pe Luke asta , o sa mi te alaturi . Ce zici ? Asa, pentru vremurile trecute ? Ma uit al el urat , apoi dau sa ma ridic de pe scaun , dar imi spune :  credeam ca Lukey asta e important...nu pare .

-E Luke, si chiar e important . Vocea mea era enervata , iar el ranjeste . 

-Atunci ? Nu merita si el , o pastiluta ? 

 Buna ! Scuze de greseli !

Scoala de corectie(+18)*Luke Hemmings*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum