Scoala de corectie(+18)*Luke Hemmings*

Capitolul 49-David

Cobor din taxi, in gara. Nu stiu unde vreau sa merg, dar stiu ca nu vreau sa mai stau pe aici. Erau multe persoane grăbite, cu bagaje, genți, bilete in mâna, agitate, cu copii, cu zâmbetul pe buze, cu un scop. Eu nu aveam nici bagaj, nici zâmbetul pe buze, nici un scop. Eu aveam doar lacrimi, o dezamagire imensa si inima franta.
Ma așez pe un scaun, in dreptul unui tren care se pare ca pleacă in 5 minute. Controlorul făcea semne si ii ajuta pe cei care nu puteau sa urce. Chiar si el făcea ceva. Dar eu?...
Intr-o fracțiune de minut urc in tren, fără sa ma gândesc la consecințe sau ca nu am bilet.

Intru intr-un compartiment. Observ ca era un băiat singur ce privea pe geam. Ma așez, deși nu prea as fi vrut, dar era singurul compartiment in care nu erau copii plângăcioși, animale mirositoare si un loc gol.
Tipul se uita la mine si zâmbește. Il privesc din cap pana in picioare si descopăr un băiat de maxim 23 de ani, înalt, din câte cred, roșcat , cu câțiva pistrui drăguți pe nas si niște ochi perfecti. Nu pot sa neg, Doamne, e așa frumos! Înghit in sec si imi spun in gând " Ai inima ranița, nu încerca sa te atunci in brațele oricui, nu merita" . Închid ochii, gândindu-ma ca nu ar trebui sa ma mai încurc si cu tipul asta. Si când zic "încurc", ma refer la vorbit, ba chiar împrietenit. Dar planurile mele sunt date peste cap când acesta zice:
-Buna. Ești ok? Avea o voce suavă si sexy. Deschid ochii si il privesc. Se uita la mine, îngrijorat. Imi dau seama ca lacrimile si parul răvășit sunt destul de ciudate.
-Ăăă... Da, sunt bine. Buna. El chicoteste slab.
-Ești sigura?
-Da, sigur. Zic si imi dau cu mâna peste obraji de câteva ori, îndepărtând urmele de la plâns. Ii zâmbesc slab, apoi imi mut privirea pe podeaua compartimentului. Ii simt inca privirea pe mine, dar încerc s-o ignor, simtindu-ma incomod. Imi dau seama ca as vrea cu disperare sa beau apa abia când băiatul ia o gura zdravăna dintr-o sticla. Ma holbez puțin, dar imi trece prin cap sa ma ridic si sa merg sa imi cumpăr, dar chiar in momentul următor trenul pornește, spulberandu-mi visul.  Închid ochii si ma blestem in gând, dar zis pe un ton slab:
-Hei... Ă... Ii captez atenția, iar ochii lui ii fixează pe ai mei. Crezi ca... Ai putea sa... Mor de sete, zic sec. Imi poți da...dar nu continui, pentru ca el zâmbește dulce si imi întinde sticla de apa si zice:
-Sigur, pari deshidratata... Sigur ești bine?
Iau sticla si înghit putina apa, de rusine, căci altfel as bea toată apa, apoi i-o întind.
-Poți s-o păstrezi, cred ca o sa rezist pana ajungem, zice pe un ton de miere.
-Mulțumesc, stiu ca e ciudat sa îți ceara ceva  o straina, dar... Încep eu, dar el zice:
-Eu sunt David si tu ești...
-Eu? Întreb, părând o ciudata. Eram doar noi doi aici, logic ca "eu" .
-Da, tu.
-Bry .
-Deci, nu mai ești o straina, zice pe un ton amabil si drăguț. Ii zâmbesc strâmb si imi continui șirul gândurilor referitoare la Luke...