56

1.3K 87 24
                                    


Asezam cateva servetele pe o masa, la localul unde lucrez, cand intra Luke, ce parea destul de calm si neafectat de cele intamplate cu o seara inainte. Desi stiam ca il enervase la culme faptul ca plecasem cu David acasa. Pe de-o parte, ma bucuram ca se simte asa. Ma bucuram ca am plecat cu David si l-am facut pe Luke sa se simta prost. Oh, si inca ce ma mai bucuram! Dar, acum, gandindu-ma la asta, imi dau seama ca desi tineam la David, era foarte clar ca il cam folosisem. In adancul sufletului meu, mi-as fi dorit sa fi fost Luke cel care ma conducea acasa, dar stiam ca nu trebuia sa-i dau satisfactie. Iar daca vedea ca nu-i mai acord atentie, ar pleca mai repede din orasul asta si m-ar lasa sa-mi duc viata mea noua, stupida si plictisitoare in continuare.

-Sper ca azi esti ok, zice el, asezandu-se fix la masa asta.

-Si ieri am fost ok, zic sec.

-Imi pare rau, iubito, ca am exagerat aseara, dar tipul ala era un idiot.

-Serios, Luke? Chiar trebuia sa te bati cu el?! Izbucnesc eu, dar apoi incerc sa ma calmez cand vad cateva capete ce se intoarsera spre mine.

-El a inceput, Bry. Ai vazut asta. Si nu puteam sa lasa sa treaca totul de la sine. Ma ardea pumnul sa-l lovesc inapoi.

-Da? Foarte bine, l-ai facut pe David sa se transforme in ceva ce nu e. De aseara imi vorbeste intr-una de "bataia" voastra, spun eu, mai mult trantind paharele pe care le strangeam de pe masa. E foarte mandru de asta si spune ca nu vrea sa te mai vada, altfel o sa fie rau de tine. Rasul in hohote al lui Luke ma surprinde.

-Poftim? Bataie? Aia abia daca a fost o incaierare. Si se mandreste? De ce ar face una ca asta cand practic si-a cam luat-o? Intreaba el, inca amuzat. Si incearca sa ma ameninte? El nu a observat ca era in inferioritate aseara?

-Eh, posibil sa-l fi incurajat eu putin si sa-i fi spus cateva chestii...Zic eu, aratand un zambet timid.

-Cum ar fi?

-Cum ar fi ca...te-a cam facut praf si ca el e cel ce a iesit invingator...Murmur eu repede si aud un pufnit din partea lui.

-Serios? Inseamna ca ai putea avea o cariera stralucita in actorie, iubito. Ce i-ai mai spus? Ca m-a lasat lat si ca am avut nevoie de ingrijire medicala? 

-Nu i-am spus asta inca, dar cred ca o sa-i spun deseara asta.

-Oh, multumesc, dar te rog, pastreaza si pentru mine ceva demnitate, zice Luke, dandu-si ochii peste cap.

-Nu meriti asta.

-Pe bune? El a inceput.

-Dar lovitura ta a fost mai puternica!

-E vina mea ca loveste ca un pusti?

-Inceteaza sa-l jignesti, Luke! E un tip de treaba!

-Atat de treaba incat sa iesi cu el?!

-Suntem doar prieteni! In loc sa mai adauge cuvinte in discutia noastra, Luke se ridica de pe scaun si isi lipeste buzele de alea mele.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 01, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Scoala de corectie(+18)*Luke Hemmings*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum