Capitolul 35-

6.7K 550 43
                                    

-Bry!  O Doamne!  Se aude, iar eu,cat si Luke impietrim la propriu. Ne intoarcem amandoi capetele spre directia de unde a venit vocea uimita,  unde dau de Kate, speriata, cred eu, din pricina zgarieturilor si a hainelor rupte din cauza fugii noastre nu prea bine pusa la punct.
Ma indepartez de Luke si-i sar in brate zapacitei,  aceasta strangandu-ma foarte tare cu mainile sale micute.

-Oh, am crezut ca ai ramas acolo...murmur eu,  avand fata ingropata in parul sau matasos, care mirosea a mar.

-Am crezut ca te-a prins Harry...zice si ea, avand tonul la fel de usurat ca si mine. Ma bucur ca esti bine!  Exclama, apoi se dezlipeste de mine si deschide gura sa mai spuna ceva, dar Luke intervine: 

-Unde e Calum?  Eu ma uit la chipul lui, apoi Kate spune: 

-E la masina cu...dar se opreste uitandu-se la mine.

-Cu cine?  Intreb eu,  nedumerirea simtindu-mi-se in glas.

-Cu...Incearca ea sa-mi raspunda, vazand ca m-a cam lasat in aer cu fraza sa, dar se opreste, parca fiind retinuta de ceva.

-Las-o balta!  Exclam eu enervata, apoi o pornesc in directia din care Kate a venit,  indreptandu-ma spre masina in care Calum ne astepta... impreuna cu cineva... Cineva necunoscut mie, deocamdata.

-A facut-o pentru tine, sa stii!  Striga Kate in urma mea.

-Cine a facut ce?!  Raspund printr-o intrebare,  neintorcandu-ma la ei sau opridu-ma din a face pasi mari si siguri.

-Luke... A facut-o pentru tine. Pentru binele... dar celelalte cuvinte ale prietenei mele trecura ca pe langa urechile mele .

-Ce a mai facut Luke?  Tip,  marind pasul, simtind ca acea persoana misterioasa cu care este Cal e "acel ceva" pe care l-a facut Luke.

  Zaresc masina neagra din fata mea, ascunsa, daca pot zice asa, dupa cativa copaci mai apropiati. Cu geamuri fumurii si usile din spate larg deschise pentru a putea pleca repede de aici odata ce-am ajuns, statea cu motorul aprins fiind gata de plecare.

-Iubito, asteapta...Striga Luke din urma mea, prinzandu-ma , la un moment dat, de brat.
  Ma desprind repede de el,  apoi bolborosind cate ceve, nici eu stiind ce,  pun mana pe usa din dreapta soferului masinii si trag cu putere de maner, usa deschizandu-se larg.
Ma uitam fara vreo expresie concreta pe chip la cel ce statea la volan. 

-Bry...Stiu ca nu pare cea mai buna idee acum,  dar crede-ma, chiar e.  Zice Luke venind in dreapra mea, dar eu nu-l bag in seama, mormaind:
-Mama...

Scuze de greseli. Si nu mai stiu sigur ce nume avea prietena lui Bry... Kate, cred. Deci scuze daca nu asa o cheama, am uitat... :))

Scoala de corectie(+18)*Luke Hemmings*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum