SUGAR ✔

Capitolul I - Luna de miere.

-Adam ce înseamnă toate astea? întreb cu o voce frântă de oboseală şi durere. Privesc cutiile de carton aranjate impecabil una peste cealaltă la uşă alături de o valiză  din care se revărsa conţinutul. 

Haine.

De femeie.

Hainele mele.

-Mă dai afară din casă? şoptesc neputând să concep un asemenea lucru. E apartamentul nostru, am dreptul să rămân aici, la fel ca tine! îi strig reuşind să-mi recapăt vocea. Adam, nu am să părăsesc apartamentul! declar convinsă, lovind podeaua cu piciorul.

-Cred că ar fi indicat să-l suni pe Josh, să te ajute cu mutatul. E mai bine decât să iei un taxi şi să faci mai multe drumuri, sugeră el calm, plimbându-se de colo până colo prin faţa mea.

-Adam...

-Mă întorc în două ore, Harleen. Te vreau ieşită din viaţa mea până atunci.

Îmi întoarce din nou spatele şi îşi adună cheile, portofelul şi telefonul de pe măsuţa de cafea. E pregătit să iasă pe uşă şi oficial afară din viaţa mea. Pentru totdeauna. 

-E vorba de altă femeie, nu-i aşa? se opreşte în pragul uşii, dar nu îndrăzneşte să-şi ridice privirea din pământ. Răspunde-mi, la dracu'! ţip făcând câţiva paşi în direcţia lui. 

Tupeul jegos pe care putea să-l aibă persoana din faţa mea. Nu mi-l aminteam pe Adam ca fiind un măgar atât de mare şi acum, în ultimele noastre momente împreună, realizez că nici nu o să mi-l amintesc altcumva.

-Da, îmi răspunde cu simplitate şi apoi pleacă trântind uşa în urma lui. Zgomotul acela provocă o altă rafală de hohote de plâns să mi se ridice în gât şi cu degete tremurătoare am apelat la Josh rugându-l să mă scoată cât mai repede din acea cuşcă.

-Doamne! E moartă? murmură cineva pocnindu-mă dureros în braţ. Am recunoscut persoana ca fiind nimeni alta decât Katrina, presupusa mea prietenă cea mai bună. Ew, miroase îngrozitor!

-Bineînţeles că miroase, Doamna Queen a spus că nu şi-a mai făcut baie din ziua aceea, o admonestă cineva. După voce era Melanie, sora Katrinei.

-De asemenea nu a părăsit camera de atunci şi a refuzat să mănânce, vocea masculină îi aparţinea fratelui meu Joshua. I-am simţit degetele calde trecându-mi delicat prin păr, apoi conturându-mi cu delicateţe chipul de parcă aş fi fost o păpuşă de porţelan gata-gata să mă sparg.

O altă împunsătură îmi tulbură visul în care eu şi Adam eram fericiţi şi bătrâni, stând la umbra unui nuc la fel de bătrân ca noi şi privindu-ne nepoţii alergând cu zâmbete gigantice pe chipurile lor dulci. La naiba, Katy, lasă-mă în pace!  Îmi dădu una în frunte, iar Melanie izbucnii furioasă.

-Vrei să o laşi în pace, Katrina!? Nu o mai tot lovii atât, ştii cât de repede se învineţeşte.

-Încerc doar să o fac să-şi deschidă ochii, la naiba! mârâii Katrina către sora ei. Harlequin! Deschide ochii, Frumoasa din Pădurea Adormită, ştiu că nu dormi, doar te prefaci sperând că o să te lăsăm în pace. Păi ghici ce? Nu plec de aici până nu te dau jos din pat şi te arunc în duş. Puţi ca dracu'.

Deschid furioasă ochii şi clipesc des ajustându-mi pupilele la lumina orbitoare din cameră. Era zi deja? Razele dulci şi calde ale soarelui invadau încăperea plină de oameni. Bine, poate nu chiar plină. Doar cinci persoane. Katrina şi Melanie alături de Joshua, sora mea mai mică Lily şi-