SUGAR ✔

Capitolul XVII - Roșcatele lui Nick.

Mă trezesc pentru că durerea e insuportabilă, și nu știu care durere e mai groaznică. Durerea care îmi străbate picioarele, gâtul și coloana de cum mă mișc, sau apăsarea de pe ovare. Stau pe ceva tare, foarte tare, și sunt îngrozită de gândul că poate am adormit pe podea, sau cine știe, în cada din baie.

Mă răsucesc ușor ca să nu-mi provoc mai multă durere și ajung cu burta în jos și sânii turtiți de acea suprafață dură. Sunt pregătită să înjur când o rafală de aer cald cu aromă de căpșuni și bere mă lovește direct în față.

E Nick. Desigur că e Nick, cum am putut să uit că noi doi ne-am retras în living să ne petrecem seara împreună după ce am ajuns de la expoziție? Oh Dumnzeule cum am reușit să adormim așa, călăriți unul peste celălalt, în living?

Fir-ar să fie! Dacă ne-a văzut Josh? Sau mai rău... tata. Sau și mai rău, Lily!? O să-mi facă capul troacă până o să-i spun detaliat tot ce s-a întâmplat între mine și Nick în seara asta.

Și că veni vorba de seară, cât e ceasul?

În lumina slabă a televizorului, unde se derula un talk-show târziu cu tot felul de porcării, i-am zărit trăsăturile lui Nick. Ascuțite, și totuși acum nu primea mai mult de douăzeci de ani de la mine. Părea atât de calm și de fericit. Fără acea umbră de răceală în privire sau masca de indiferență cu care mă obișnuisem deja.

Era doar un tânăr incredibil de atrăgător și incredibil de bogat. Minunat, nu? Mă scutur de gândurile ironice și trasez cu degetul mare o sprânceană zburlită, făcându-l să se miște ușor în somn. Nu voiam să-l trezesc prea brusc și să-l sperii.

-Nick, șoptesc suflând jucăuș pe fața lui și încercând să nu râd de felul în care își aruncă un braț peste ochi.

Natura cât-de-cât îndrăzneață mă împinge spre el și îl sărut ușor pe gură, dar nu înainte să spun mai tare:

-Niiiick!

A treia oară când îl strig pe nume ochii i se deschid, iar pupilele i se măresc de uimire când dă cu ochii de mine, stând deasupra lui și strivindu-i cutia toracică.

-Neața! îl salut și zâmbesc la expresia lui adorabil de confuză.

-Mhmm, ce faci acolo sus?

-Nu mă întreba cum am ajuns aici sus. Îmi cer scuze, probabil sunt grea.

-Nu. Ești fierbinte.

Ce? mă întreb în gând. Ăsta vrea să fie un compliment, pentru că dacă da, nu se prea pricepe. Mă îmbujorez, iar el chicotește scuturând din cap, o sclipire de v dees2wamuzament strălucind cu putere în ochii lui auri.

-Vreau să spun că îmi ții de cald.

-Oh! murmur eu stânjenită. Corect. Dar probabil ar trebui să mergem în pat, canapeaua nu e foarte confortabilă și mă îndoiesc că e mai mult de trei dimineața.

Mă privește cu sprâncenele ridicate și brațele adunate sub cap, într-un fel atât de tipic băieților. Intensitatea privirii lui îmi dă fiori fierbinți pe șirea spinării și mă tot gândesc cât de bine se potrivește el... peste tot în jurul meu.

Nu, Queen, hormonii tăi au nevoie de el. Nu tu. Ugh, perioada e stupidă, nu? îmi vorbește vocea Katrinei din capul meu. Îmi înfrânez impulsul de a-mi da ochii peste cap când el mi se adresează:

-Domnișoară Queen, mă inviți cumva în patul tău?

-Doar dacă dorești, domnule Armstrong. Observ că îți place și canapeaua.