SUGAR ✔

Capitolul XVIII - Alcool și Katrina.

Mă doare sufletul.

Rău de tot. De parcă o parte din el a fost sfâșiată și aruncată în abis. Durerea îmi pulsează în piept și mi se ridică în gât sub forma unui nod de lacrimi.

Deja știu că durerea pe care o simt are legătură cu faptul că în mai puțin de zece minute voi fi părăsită.

din nou.

-Harley, mon amour, tu vas tellement me manquer' ! îmi șoptește Damon învăluindu-mă în îmbrățișarea lui sufocantă ce mirosea a aftershave scump. Simt că mă podidesc lacrimile, dar nu vreau să plâng! Parcă suntem în Vegas din nou, doar că de data asta ei își iau la revedere de la mine, nu invers.

-Ești de vis, Prințesă! continuă el să murmure, sărutându-mă pe ambii obraji. Harley, putem face asta să funcționeze, nu-i așa? Prietenia asta la distanță! Poate cine știe în câțiva ani vei lăsa naibii Seattle-ul și te vei muta cu noi în Vegas.

-Puțin probabil, Damon! surâd eu printre lacrimi. Nici nu am simțit când am început să plâng.

-O să te răpim, declară el convins.

Îi zâmbesc. Damon e Damon - face haz de necaz din absolut orice.

Sage mă îmbrățișează în grabă, bineînțeles, șoptindu-mi un mulțumim pentru ospitalitate și fluturându-mi un sărut moale pe obraz. Îi zâmbesc și eu, strângâdu-i degetele cu ale mele, poate că noi doi nu suntem chiar atât de apropiați, dar e prietenul meu și iubitul lui Damon. Îmi place de Sage.

Damon mai surâde o dată în direcția mea, înainte de a-l prinde pe Sage de braț și a-l târî într-un mic chioșc cu dulciuri și reviste.

Suntem singuri, eu și Nick. Inspir adânc și mă răsucesc pe călcâie pentru a-l privii. Mă studiază cu atenție, ca de fiecare dată, având grijă să nu piardă din vedere niciun lucru ce ține de ființa mea. Pulsul mi se accelerează când îmi cuprinde privirea cu ochii lui auri, atât de deschiși la culoare și atât de fermecători.

-Cred că până aici ne-a fost, domnișoară Queen! exclamă făcând o plecăciune, dar de data asta nu e niciun fel de zâmbet batjocoritor care se acompanieze plecăciunea, și nici vreo ocheadă aruncată cu răceală. Văd doar o tristețe imensă pictată în ochii lui. O tristețe ce-i trage colțurile buzelor în jos deși se chinuie să zâmbească.

-Într-adevăr, domnule Armstrong. Ca de fiecare dată e o plăcere nemărginită să vă revăd.

-Oh, mă flatezi domnișoară Queen, plăcerea e de partea mea!

Vreau să sar pe el și să-l iau în brațe. Să-l strâng atât de puternic până când amândoi rămânem fără aer. Vreau să mă lipesc de el și să refac acea bucată din suflet ce continuă să se destrame, chiar și după ce a căzut în abis. Vreau să-l sărut.

Mi-o ia înainte. Mă prinde de încheieturile mâinilor și mă izbește cu putere de el, iar brațele i se răsfrâng în jurul corpului meu micuț într-o îmbrățișare ce-mi face oasele să pocnească.

E plăcut și dureros în același timp.

Căldura și mirosul lui specific mă învăluie instantaneu, iar degetele îmi cutreieră în părul lui de culoarea mahonului - atât de mătăsos și minunat - înainte să-i smucesc cu forță capul în jos și să-l sărut cu pasiunea pe care am descoperit-o în timpul sesiunilor noastre de "make out".

Buzele lui sunt calde și dulci, și incredibil de ispititoare, iar limba lui fierbinte îmi ațâtă femininatea cu tupeu. E foc și gheață când ne sărutăm. Lumină și întuneric. Toate contrastele dintre bine și rău mă lovesc atunci când ne sărutăm.