SUGAR ✔

Capitolul X - Aventură de o noapte.

                                                                        NICHOLAS

Răsuflu uşurat când maşina opreşte în faţa hotelului Stratdz, hotelul la care mi-am făcut rezervare pentru weekend-ul ăsta.

Suntem în New York. Şi prin noi vreau să spun eu, Brad şi Danielle. Din moment ce şi ei fac parte din familie, am hotărât că mai bine zburam toţi trei din Las Vegas cu avionul meu personal. Oricât de dureros a fost să îi văd pe Brad şi Danielle îmbrăţişându-se, sărutându-se şi comportându-se exact ca un cuplu de adolescenţi excitaţi, sunt mândru de faptul că nu am izbucnit şi nu i-am luat pe amândoi la bătaie.

Probleme cu autocontrolul, mda.

Brad se răsuceşte în scaunul maşinii închiriate, iar Danielle face la fel. Mă priveşte cu un zâmbet cald, dulce, ca o cumnată perfectă ce-l iubeşte platonic pe fratele mai mic al soţului său. Urăsc zâmbetul ăla.

-Eşti sigur că nu vrei să stai cu noi acasă la tata? Simt că nu te-am văzut de o veşnicie şi aş vrea să petrecem puţin timp împreună înainte să ne întoarcem în Las Vegas şi la vieţile noastre extrem de încărcate. Plus, ai economisii nişte bani.

-Nu am nevoie să economisesc bani, îi dau peste nas, gândindu-mă că sun ca un copil răsfăţat. Şi ce are? Nu-mi pasă ce crede el despre mine.

-Ştiu că îţi permiţi, Nick! bombăne Brad şi dintr-o scăpare îşi dă ochii peste cap. Vai, cât de nepoliticos din partea lui! Perfectul-Brad a reuşit să se comporte ca un om normal, enervat de situaţie.

-Nu vreau să stau acasă la Joseph, Brandon, mă descurc foarte bine şi singur, am fost de zeci de ori în New York.

Tresare la auzul numelui tatălui nostru. De cinci ani de zile încoace refuz să-i spun tată, din simplu fapt că unui nenorocit ca el nu i se cuvine acel titlu. M-am abţinut în preajma lui Brad să-l numesc Joseph, pentru că ştiam ce inconfortabil se simte, dar acum nu simt ca şi cum aş mai avea vreo datorie faţă de el.

Îl urăsc. Îl iubesc. E fratele meu totuşi.

Deschide gura să protesteze, dar Danielle îşi pune o mână liniştitoare pe genunchiul lui şi pare că cei doi au o conversaţie mută. Într-un final Brad oftează şi scutură trist din cap.

-Bine. Vrei să vin după tine mâine dimineaţă? Tata a spus că vom lua micul dejun împreună. Toată familia a ajuns.

-Nu mulţumesc, cum am menţionat mai devreme, mă descurc. Pot lua un taxi. Mă scuzaţi, dar sunt obosit şi vreau să dorm. Noapte bună!

-Nick... oftează Brad, dar mă grăbesc să ies din maşină şi să-mi iau geanta din portbagaj. Un valet se oferă să mi-o ducă, dar îl refuz şi intru înăuntru căutând recepţia.

Mă cazez. Îmi place faptul că aici lucrurile merg foarte repede, toţi angajaţii sunt prompţi şi bine organizaţi. Iau liftul până la etajul douăzeci unde mă întâmpină un apartament de lux utilat cu cea mai performantă aparatură.

Seamănă pe ici pe colo cu apartamentul în care a locuit Harley de la Sinner.

Îmi muşc buzele şi blestem în gând faptul că am lăsat-o iar să-mi pătrundă în cap. Nu am vorbit cu ea de o săptămână. De când a plecat din Las Vegas. Îmi imaginez că e stresată şi ocupată cu munca. Plus, îmi amintesc că Damon a menţionat ceva despre Adam şi prietena ei Melanie având un copil împreună. Nu vreau să o deranjez cu mai multe întrebări sau mai ştiu eu ce...