SUGAR ✔

Capitolul XVI - Harley Queen!

-Doamne Dumnezeule! Harley Queen!

-Huh?

Îl privesc cu ochi mari pe bărbatul din faţa mea, pe Isaac, şi nu-mi pot da seama dacă l-am mai văzut vreodată. Are o figură comună - ten palid, păr şaten şi ochi căprui - iar faţa îngustă şi lunguiaţă îi este presărată de o peliculă subţire de pistrui. Nu, categoric nu l-am văzut în viaţa mea şi atunci de unde-mi ştie numele?

M-am prezentat cumva mai devreme şi nu-mi aduc aminte?

-Harley Queen, îngână el pe un ton firav, părând că mai are puţin şi leşină. Întinde o mână cu degete lungi şi subţiri - degete de pianist - spre mine, iar eu, nevrând să-l jignesc prea tare, îi scutur de două ori mâna.

-Harley Queen, sunt atât de încântat să te cunosc. Să vă cunosc, vreau să spun. Îmi cer scuze, asta e prima dată când mă prezint în faţa cuiva.

-O-Okay? mă bâlbâi eu şi nu ştiu dacă-l aprob sau îl întreb.

-Isaac Brown e numele meu şi cred cu tărie că sunt cel mai mare fan al tău. Al dumneavoastră, îmi cer scuze!

-Fan? îl îngân eu şi fără să dau dovadă de politeţe, izbucnesc în hohote de râs.

Cât de ridicol! Acum un minut eram incredibil de nervoasă din cauză că acest puştan mi-a distrus rochia, şi acum râdeam împreună cu el de cea mai ridicolă chestie pe care am auzit-o vreodată. Printre lacrimi, îl văd cum mă priveşte cu nişte ochi de căţeluş plouat. Nu, el nu râde. De ce nu râde? Nu i se pare la fel de amuzant?

-Vorbeşti serios?

-Al naibii de serios, scuzaţi-mi franceza, domnişoară Queen! Sunt student în anul trei şi nu am ratat niciunul din cursurile pe care le-aţi predat la facultate. Sunteţi absolut incredibilă şi vă iubesc enorm de tare!

În spatele meu Damon izbucneşte în râs, în timp ce eu mă fâstâcesc toată. Simt cum sângele mi se urcă în obraji, iar faţa mi se încălzeşte de ruşine. Niciodată un străin nu şi-a declarat atât de public dragostea pentru mine.

Nici măcar Adam nu obişnuia să facă declaraţii directe atunci când ne aflam undeva, iar faptul că băieţaşul ăsta a făcut-o mă face să mă simt incredibil de stânjenită. Mai ales că avem atât de mulţi ochi aţintiţi asupra noastră...

-Eu-Eu n-n-am ad-i-că... eu...! Isaac, probabil mai roşu la faţă decât voi fi eu vreodată, îşi pune ambele mâini peste ochi, se întoarce şi pleacă murmurând ceva într-o limbă necunoscută mie.

Simt cum cineva îşi încolăceşte mâna în jurul taliei mele şi ridic privirea holbându-mă direct în ochii auri ai lui Nicholas.

-Hai să mergem să te curăţăm! îmi şopteşte el, iar eu desluşesc o urmă de amuzament în vocea lui.

Mă las purtată de Nicholas pe nişte scări destul de abrupte, acoperite de un covor roşu ce-mi tot ieşea în cale. Dacă nu era el, probabil că-mi rupeam gâtul de mai multe ori până acum. Cum de ştie pe unde să o ia către baie? Deschide o uşă şi mă îmboldeşte delicat înăuntru.

-Wow! nu mă abţin să exclam, privind în jurul meu.

Baia era uriaşă şi superbă, decorată în culori calde de crem şi cafeniu. Robinetele erau mai mult ca sigur de aur şi pariez că restul mobilierului era făcut din cel mai fin porţelan. Mă trage de mână aproape de una dintre chiuvetele încrustate în perete şi umezeşte, unul din prosoapele pentru invitaţi, sub jetul de apă fierbinte.