SUGAR ✔

Capitolul VI - Serios, Mel?

-Tu vorbeşti serios?

-Oui, mon cher. Când nu vorbesc eu serios?

-Oh Doamne, nu! Nici vorbă. Sunt foarte mulţumită de ţinutele mele, mulţumesc foarte mult.

-Îh, te rog. Timp de două săptămâni te-am văzut fâţâindu-te prin faţa mea în acele fuste strâmte şi rochii de birou. Nu eşti la muncă, eşti în vacanţă, tocmai de aceea trebuie să arăţi ca şi cum ai fii în vacanţă. Nu mai suport să văd cum toată lumea se holbează la tine când mergem undeva.

-Te-ai gândit că poate apreciează felul curat în care ştiu să mă îmbrac?

-Mă rog, orice te face să dormi mai bine la noapte! Ai nevoie de haine care să-ţi pună în vedere silueta zveltă, nu haine care să o ascundă. Şi fundul tău... serios, ai un fund grozav!

-Damon!

Sage îşi lăsă capul pe spate şi gemu enervat din cauza ţipătului meu. Îi arunc o privire în chip de scuză şi, scandalizată peste măsură, mă încrunt la Damon ce-mi rânjeşte amuzat de sub cozorocul şepcii pe care o poartă în acea dimineaţă. M-am trezit cu cei doi bărbaţi la uşa apartamentului meu de la Sinner foarte devreme. Damon dădu buzna înăuntru, în stilul lui caracteristic, fluturându-şi mâinile în aer şi strigând ca din gură de şarpe că astăzi mă scoate la cumpărături.

Cumpărături.

De ce aş fi avut nevoie de haine noi? Hainele noi însemnau o grijă în plus. Şi o greutate în plus având în vedere dimensiunea modestă a bagajului meu.

-Harley, doar fă-i pe plac! se plânse Sage pe un ton implorator.

-Da, da, Harley! Fă-mi pe plac! Nu e ca şi cum noi doi am făcut ceva împreună în ultimele două săptămâni. Abia am reuşit să strecurăm câteva întâlniri printre toate ieşirile alea pe care le-ai avut cu Nick.

Înroşesc puternic la auzul numelui şi nu pot să opresc zâmbetul ce ameninţă să-mi curbeze buzele. Nick, desigur... Nick. Într-un mod egoist nu-mi pasă câtuşi de puţin de plânsetele lui Damon în legătură cu timpul pe care-l petrecusem în compania acestui bărbat minunat. Fuseseră fără doar şi poate, cele mai bune două săptămâni de când Adam mă părăsise. Nu petrecusem aproape nicio clipă singură şi mă întrebam cum putea Nick să ardă gazul de pomană cu mine şi în acelaşi timp să se ocupe şi de îndatoririile lui în calitate de proprietar al hotelului.

-Poţi te rog să nu ţi-l mai imaginezi gol deasupra ta şi să te concentrezi două secunde aici? Încerc să pun la cale un plan! exclamă Damon enervat la culme.

-Scuze! bâjbâi eu, înroşind şi mai tare. Damon, ştii foarte bine că îmi face plăcere să fiu în compania ta, dar nu putem să găsim ceva mai bun de făcut? Altceva decât vânătoarea după haine? Te rog?

Pentru o secundă cred că l-am convins, trăsăturile lui băieţeşti, împodobite de un machiaj excentric, îndulcindu-se considerabil. Dar pe cât de repede l-am câştigat pe atât de repede l-am pierdut.

-Fără discuţii. Ai douăzeci de minute să fi gata. Te aştept jos! şi strângându-şi eşarfa colorată în jurul gâtului îl trase pe Sage afară din apartament, trântind uşa cu putere în urma lui.

Oftez exasperată şi mă dezbrac de pijamale pentru un duş rapid. Poate că nu o să fie atât de dificil să-mi petrec ziua în compania lui Damon. E o persoană agreabilă atunci când nu exagerează prea tare. O să fim doar noi doi, iar asta o să-mi dea posibilitatea să primesc răspunsuri la câteva întrebări ce mă macină de două săptămâni. Mă îmbrac în grabă şi înfulec din câteva înghiţituri un baton de granola ce rămase aruncat pe aici.